Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Atunci când la TEE se identifică tromb în US riscul
de embolie este crescut şi pacienţii necesită anticoagulare
cel puţin 3 săptămâni înainte şi 4 săptamâni după
conversia farmacologică sau electrică. Într-un studiu
multicentric, 1222 de pacienţi cu FA persistentă mai
mult de 2 zile sau flutter atrial şi FA în antecedente 294
au fost randomizaţi pentru strategie convenţională sau
TEE ghidată. În grupul cu TEE, conversia a fost amânată
la pacienţii cu tromb şi s-a administrat warfarină 3
saptamâni cu repetarea TEE pentru confirmarea dispariţiei
trombului. S-a administrat heparină o perioadă
scurtă înaintea conversiei şi apoi warfarină timp de 4
săptămâni după conversie. Pacienţii din celălalt grup au
fost anticoagulaţi 3 săptămâni înainte şi 4 săptămâni
după conversie fără control TEE. Ambele metode au
avut un risc mic, comparabil, de accident vascular cerebral
(0,81% la cei cu TEE şi 0,50% la cei cu tratament
convenţional) după 8 săptămâni şi nu au fost diferenţe
semnificative în ceea ce priveşte rata de succes a conversiei
şi riscul de sângerări majore. Beneficiul TEE a
fost de scurtare a perioadei până la conversie.
La pacienţii cu durată a FA mai mare de 48 de ore
sau necunoscută se recomandă anticoagulare 3 săptămâni
înainte şi 4 săptămâni după conversie. Necesitatea
anticoagularii este mai puţin statuată la pacienţii cu FA
de durată mai scurtă, deşi, şi în aceste cazuri, apar
episoade embolice sau trombi în AS. Atunci când FA
acută produce decompensare hemodinamică manifestată
prin angină pectorală, IM, şoc sau edem pulmonar este
necesară conversia imediată, fără a fi întarziată de
anticoagularea terapeutică. În aceste situaţii se administrează
intravenos heparină nefracţionată sau heparină
fracţionată subcutan înaintea conversiei electrice sau
chimice.
44