Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Ghiduri ale Societatii Europene de Cardiologie
proteina a (Lpa), anomaliile de coagulare şi markerii
inflamatori precum proteina C reactivă au fost discutate
cu mult interes ca metode de îmbunătăţire în calcularea
riscului. Totuşi, markerii inflamatori variază în timp şi
nu pot estima cu precizie riscul pe termen lung. Mai
recent, NT-BNP s-a dovedit un important predictor pe
termen lung al mortalităţii independent de vârstă, fracţie
de ejecţie şi factorii de risc convenţionali. Până în
momentul de faţă, nu există informaţii care să arate în
ce mod modificarea acestor indicatori biochimici pot
imbunătăţi strategiile terapeutice, pentru a fi recomandate
tuturor pacienţilor, mai ales din punct de vedere al
costurilor şi disponibilitaţii. Este neîndoielnic faptul că
aceste determinări au un rol în cazul anumitor pacienţi
selectaţi, de exemplu testele de detectare ale anomaliilor
de coagulare la pacienţii cu antecedente de infarct
miocardic şi care nu prezintă factori de risc convenţionali
sau cu antecedente herodocolaterale pozitive,
acolo unde resursele nu sunt limitate. Determinarea
hemoglobinei glicozilate sau testul de încărcare cu
glucoză, suplimentar faţă de determinarea glucozei à
jeun, s-a demonstrat a îmbunătăţi detectarea anomaliilor
metabolismului glucidic, dar încă nu exista dovezi
suficiente pentru a recomanda aceasta strategie tuturor
pacienţilor cu durere anginoasă. Este însă o metodă
folositoare de detectare a anomaliilor metabolismului
glucidic la pacienţi selecţionaţi care au risc mare de
dezvoltare a acestor anomalii.
Recomandări pentru investigaţiile de laborator
în evaluarea iniţială a anginei stabile
Clasa I (toţi pacienţii)
1. Profilul lipidic, incluzând CT, LDL, HDL şi trigliceridele
(nivel de evidenţă B)
2. Glicemia à jeun (nivel de evidenţă B)
3. Hemoleucograma completă, cu hemoglobină şi
număr de leucocite (nivel de evidenţă B)
4. Creatinină (nivel de evidenţă C)
Clasa I (dacă sunt indicaţii pe baza evaluării clinice)
1. Markeri de necroză miocardică dacă sunt dovezi
de instabilitate clincă sau sindrom coronarian
acut (nivel de evidenţă A)
2. Determinări hormonale tiroidiene (nivel de evidenţă
C)
Clasa IIa
Test de toleranţă orală la glucoză (nivel de evidenţă
B)
Clasa IIb
1. Proteina C reactivă (nivel de evidenţă B)
2. Lipoproteina a, ApoA şi ApoB (nivel de evidenţă
B)
3. Homocisteina (nivel de evidenţă B)
4. HBA1C (nivel de evidenţă B)
5. NT-BNP (nivel de evidenţă B)
Recomandări pentru teste sangvine în reevaluarea
de rutină la pacienţii cu angină cronică stabilă
Clasa IIa
Profilul lipidic şi glicemie a jeun, anual (nivel de
evidenţă C)
Radiografia toracică
Radiografia toracică este adesea folosită în evaluarea
pacienţilor cu boală cardiacă suspectată. Totuşi,
aceasta nu furnizează informaţii specifice pentru diagnostic
şi stratificarea riscului. Ea ar trebui efectuată la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă suspectată, valvulopatii,
sau boli pulmonare. Prezenţa cardiomegaliei, congestiei
pulmonare, dilatării atriale sau calcificărilor
cardiace se corelează cu prognostic mai prost.
Recomandări pentru utilizarea radiografiei toracice
în evaluarea iniţială a anginei
Clasa I
Radiografie toracică la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
suspectată (nivel de evidenţă C)
Radiografie toracică la pacienţii cu semne clinice de
boală pulmonară semnificativă (nivel de evidenţă B)
4
Investigaţii cardiace non-invazive
În această secţiune vor fi descrise investigaţiile utilizate
pentru evaluarea anginei şi recomandările pentru
utilizarea acestora pentru diagnostic şi evaluarea eficacităţii
tratamentului, în timp ce recomandările pentru
stratificarea riscului vor fi redate în secţiunea următoare.
Deoarece există doar câteva trialuri randomizate
care evaluează health outcomes pentru testele diagnostice,
dovezile disponibile au fost enumerate conform
dovezilor rezultate din studii nerandomizate sau metaanalize
ale acestor studii.
ECG-ul de repaus
Toţi pacienţii cu angina de repaus suspectată pe baza
simptomatologiei trebuie să aibă o înregistrare electrocardiografică
cu 12 derivaţii. Trebuie subliniat că o
electrocardiogramă normală nu este neobişnuită chiar şi
la pacienţii cu angină severă şi nu exclude diagnosticul
de ischemie. Totuşi, electrocardiograma de repaus poate
arăta semne de boală aterosclerotică coronariană, cum
ar fi sechele de infarct miocardic sau tulburări de repolarizare.
ECG-ul poate ajuta în clarificarea diagnosticului
diferenţial dacă este facut în timpul durerii, ceea ce
permite detectarea modificărilor dinamice ale segmentului
ST în prezenţa ischemiei, sau identificând tulburări
care sugerează afectarea pericardului. În mod particular
electrocardiograma efectuată în timpul durerii poate fi
folositoare atunci când se suspectează vasospasmul ca şi
mecanism al ischemiei. Electrocardiograma poate arăta
de asemenea şi alte modificări precum hipertrofia ventriculară
stângă, blocul major de ram stâng, sindroame
de preexcitaţie, aritmii sau tulburări de conducere.
Astfel de infgormaţii pot ajuta în identificarea mecanismelor
responsabile ale anginei, în alegerea adecvată a
investigaţiilor ulterioare, sau în decizia de tratament a
pacienţilor individuali. Electrocardiograma de repaus
are, de asemenea, un rol important în stratificarea
riscului, aşa cum este subliniat în secţiunea "Stratificarea
riscului".
Sunt puţine dovezi directe care susţin repetarea de
rutină a ECG de repaus la intervale mici, şi acest lucru
9