Ghidurile ESC - Media Med Publicis

anţă pentru terapia medicamanetoasă pe termen
lung. (nivel de dovezi C)
Clasa IIa
1. Studiul electrofiziologic se recomandă
pentru evaluarea diagnostică la pacienţii cu
structură normală a cordului şi cu istoric de
palpitaţii sau suspectaţi de tahicardie ventriculară
cu originea în tractul de ejecţie al ventriculului.
(nivel de dovezi B)
2. Terapia medicamentoasă cu betablocante
şi/sau blocante ale canalelor de Ca (şi/sau
agenţi antiaritmici din clasa IC în TV din
tractul de ejecţie al VD) poate fi utilizată la
pacienţii cu TV simptomatică cu origine la
nivelul VD pe cord indemn. (nivel de dovezi
C)
3. Implantarea ICD poate fi eficientă pentru
oprirea TV la pacienţii cu funcţie ventriculară
normală sau aproape de normala şi fără
boli cardiace structurale, care primesc un
tratament medical permanent optim şi la care
se aşteapta supravieţuire rezonabilă, cu un
status funcţional bun pe o perioadă mai mare
de 1 an. (nivel de dovezi: C)
12.1.1. Date demografice şi mod de
prezentare al tahicardiilor cu origine în
tractul de ejecţie al ventriculului
TV cu origine la nivelul VD este forma cea mai
comună de TV la persoane aparent sănătoase şi se asociază
cu un prognostic bun la cei fără boli cardiace
structurale. 291,294,297,377,834-844 Aceste TV au adesea morfologie
de BRS cu ax orientat inferior. Sunt adesea
induse prin testul de efort nonischemic şi/sau ca TV
repetitive monomorfe. Simptomatologia este blândă, iar
sincopa este rară. 722 Tahicardia ventriculară cu origine
în tractul de ejecţie al VS poate apare în absenţa unor
boli cardiace structurale şi reprezintă un procent mic din
toate cazurile de TV . ECG înregistrat în timpul ritmului
sinusal la pacienţii cu tahicardie din tractul de ejecţie al
VD ne ajută să o diferenţiem de displazia aritmogenă de
VD, unde ECG este adesea modificat. 722 Tahicardia
ventriculară cu origine în tractul de ejecţie al VD a fost
considerată de mult timp ca fiind idiopatică, dar ulterior
această caracteristică a fost subliniată de teste diagnostice
ca testul de efort, ecocardiografia, coronarografia.
297,834,835,843,845-847 Mai recent RMN a fost folosită
pentru evaluarea pacienţilor cu TV cu origine în VD, în
absenţa anomaliilordefinite convenţional pentru excluderea
CAVD. 210,262 Tahicardiile ventriculare cu origine
în tractul de ejecţie al VS pot fi clasificate după locul de
origine (la nivelul endocardului, origine la nivelul cuspelor
coronariene, la nivelul epicardului). 232 TV cu origine
în tractul de ejecţie al VS şi sept sunt prezente în
mod caracteristic în a treia sau a patra decada a vieţii. 694
TV din LVOT este mai comună la bărbaţi decât la
femei. Această tahicardie poate fi incesantă şi poate fi
indusă de efort.
12.1.2 Mecanisme
Mai multe mecanisme electrofiziologice au fost asociate
cu TV din RVOT incluzând automatismul anormal
şi activitatea declanşată. Cea mai comună formă de TV
din RVOT este legată de activitatea declanşată prin
postdepolarizare tardivă şi se consideră că este
dependentă de încărcarea excesivă a celulei cu Ca şi
AMPc. 377,840,841 TV din RVOT este adesea sensibilă la
adenozină, poate fi oprită prin manevre vagale şi e
facilitată de catecolamine. Adesea nu e uşor de indus la
studiul electrofiziologic, putând necesita rapid burst
pacing sau stimulare cu isoproterenol. 210,722 Tahicardia
ventriculară cu origine în tractul de ejecţie al VS
(LVOT) poate apare prin reintrare sau prin automatism
anormal. TV incesante din VS au fost asociate cu postdepolarizarea
tardivă. 4,694 Tahicardia idiopatică cu
origine în VS poate fi sensibilă la verapamil, adenozină
şi propranolol. 697-702
12.1.3 Studiul electrofiziologic
Efectuarea studiului electrofiziologic este motivată
de nevoia de a stabili un diagnostic precis pentru ghidarea
ablaţiei curative. 209,210 Deşi poate apare sincopa,
tahicardiile ventriculare cu origine în tractul de ejecţie al
ventriculului, în absenţa unor boli cardiace concomitente,
nu au un prognostic sever. 848 Valoarea prognostică
a inductibilităţii aritmiilor ventriculare nu a fost
evaluată în mod sistematic. O inductibilitate de 80% a
fost raportată la 35 pacienţi cu TV din RVOT la care s-
au efectuat studii electrofiziologice cu până la 3 extrastimuli
şi administrare de isoproterenol dacă a fost
necesar. 300 Într-un alt studiu rata inducţiei a fost de
numai 3%, dar acesta a crescut până la 80% după administrare
de isoproterenol singur. 210 A fost de asemenea
folositoare şi inductia prin burst pacing. 297
A fost descrisă TV cu origine în tractul de ejecţie al
VS (LVOT) sau la nivelul cuspelor aortice; mecanismul
şi prognosticul acesteia par să fie similare TV din
RVOT. Inducţia TV din LVOT prin studiu electrofiziologic
nu este deplin consolidată, deşi aceasta aritmie
poate fi provocată. Poate fi provocată în timpul administrării
de isoproterenol. 378
12.1.4. Management
Tratamentul clinic al TV din RVOT sau LVOT
adesea implică betablocante sau Ca blocante. Antiaritmicele
din clasa IC par a fi utile în TV din
RVOT. 297,837,849-852 La pacienţii care rămân simptomatici
sau la cei care terapia nu are rezultate, trebuie recomandată
ablaţia.
Rata succesului ablaţiei în RVOT este de peste
90%. 210,722 Succesul pe termen lung al ablaţiei variază şi
el depinde de prezenţa şi gradul altor anomalii.
11.1.5. Date demografice şi modul de
prezentare al altor tahicardii ventriculare
idiopatice cu originea la nivelul VS
Aşa numitele TV idiopatice cu originea în VS pot
lua naştere din tractul de ejecţie al VS sau din fasciculele
sistemului de conducere. TV fasciculară poate fi
împărţită în 3 categorii, funcţie de originea şi de morfologia
QRS în timpul tahicardiei. TV cu originea în
fasciculul stâng posterior are în mod caracteristic aspect
de BRD şi axul QRS orientat superior şi este cea mai
comună formă de tahicardie fasciculară. TV cu originea
în fasciculul stâng anterior are aspect de BRD şi
deviaţie axială dreaptă; este mai puţin comună. Mai rar,
54