Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Noul agent sensibilizant la calciu, levosimendanul,
este indicat la pacienţii simptomatici cu sindrom de debit
cardiac scăzut, survenit secundar unei disfuncţii sistolice
cardiace, acesta nedeterminând apariţia unei hipotensiuni
arteriale severe comparativ cu administrarea de
inhibitori de fosfodiesteraze, având în principal rolul de
sensibilizant la calciu şi de vasodilatator periferic. S-a
arătat faptul că prezintă o mare eficienţă hemodinamică
şi un efect mult mai bun asupra evoluţiei în cadrul unui
studiu comparativ dublu-orb cu dobutamina 252 .
Studiile cu agenţi inotropi administraţi per os, milrinona,
enoximona, vesnarinona şi amrinona cresc invariabil
rata aritmiilor şi a mortalităţii.
Agenţi antitrombotici
• În insuficienţa cardiacă cronică cu fibrilaţie atrială,
cu un eveniment tromboembolic în antecedente
sau un tromb mobil în ventriculul stâng, tratamentul
anticoagulant este absolut indicat (clasa
de recomandare I, nivel de evidenţă A) 253 .
• Există dovezi puţine care să arate că tratamentul
antitrombotic modifică riscul de deces sau de
apariţie a evenimentelor vasculare la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă.
• La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică de
etiologie ischemică sunt recomandaţi pentru prevenţia
infarctului miocardic şi al decesului agenţii
antiplachetari (clasă de recomandare IIa, nivel
de evidenţă B) 254 .
• Anticoagulantele orale trebuiesc preferate în cazul
pacienţilor cu un infarct miocardic în antecedente
şi un tromb mural la nivelul ventriculului
stâng (clasa de recomandare IIa, nivel de evidenţă
C).
• După un infarct miocardic este recomandată, ca
profilaxie secundară, administrarea de aspirină
sau de anticoagulante orale (clasa de recomandare
IIa, nivel de evidenţă C).
• Administrarea de aspirină trebuie evitată la
pacienţii cu spitalizări repetate ca urmare a agravării
insuficienţei cardiace (clasa de recomandare
IIb, nivel de evidenţă B).
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică prezintă un
risc înalt de evnimente tromboembolice. Factorii predispozanţi
ai tromembolismului sunt debitul cardiac scăzut
cu o stază relativă a sângelui în cavităţile cardiace dilatate,
contractilitatea redusă, anomaliile mişcării parietale
regionale şi fibrilaţia atrială, atunci când aceasta este
prezentă 255 .
Cardiopatia ischemică este cauza obişnuită a insuficienţei
cardiace iar ocluzia arterelor coronare este evenimentul
vascular cel mai des întâlnit în populaţia generală.
Riscul anual de infarct în cazul pacienţilor cu insuficienţă
cardiacă cronică este estimat a fi de 2-5,4%.
Riscul anual raportat în cazul accidentului vascular
cerebral în studiile controlate referitoare la insuficienţa
cardaică este cuprins între 1 şi 2% comparativ cu valoarea
de 40% la