CarteaOrtopedietraumatologie

– gr.I – până la 20 puncte – letalitate posibilă – 10%;
– gr.II – 20–35 puncte – letalitate posibilă – 25%;
– gr.III – 35–50 puncte – letalitate posibilă – 50%;
– gr.IV – peste 50 puncte – letalitate posibilă – 75%.
Evoluţia politraumatismelor. Maladia traumatică
În politraumatisme au loc dereglări evidente, locale şi generale,
în funcţia multor organe, sisteme de organe, fapt ce a permis să
se constate o stare de insuficienţă poliorganică în perioada posttraumatică.
Această stare gravă în politraumatisme a fost determinată
de Robert Klark (1955) drept maladie traumatică.
I. Dereabin şi O. Nasonkin (1987) definesc maladia traumatică
drept ,, ... perioadă de viaţă a organismului traumatizat de la
traumatizare până la însănătoşire sau deces”.
Prof. Gh. Nazarenko (1997) propune o definiţie mai amplă a
acestei patologii: „Maladia traumatică este o complexitate de
manifestări clinice locale şi generale, de reacţii patologice şi adaptive
ce au loc în organismul celui grav accidentat, din momentul
traumatizării până la unul din posibilele finale: însănătoşire, invalidizare
sau deces”.
T.P. Kotelnikov şi coautorii (2002) notează: „Maladia traumatică
este o complexitate de simptome ale reacţiilor patologice şi de
compensare-adaptare a tuturor sistemelor organismului ca răspuns
la traumatizarea de diversă etiologie şi se caracterizează printr-un
şir de stadii, cu o durată clinică ce determină rezultatul final şi
pronosticul pentru viaţa şi capacitatea de muncă”.
Aşadar, definiţiile expuse accentuează că starea gravă, numită
maladie traumatică, rezultă din traumatismele corporale grave, are
faze, stadii şi este, de regulă, de lungă durată – în cazurile cu însănătoşire
completă sau incompletă (invalidizare) – sau cu o durată
mai scurtă – în cazurile de deces.
Etiologia maladiei traumatice
131