CarteaOrtopedietraumatologie

osului subcondral. Factorii responsabili de creşterea presiunii venoase
prin reducerea patului vascular în ţesutul osos spongios consecutiv
osteosclerozei sau hiperemiei sunt responsabili şi de remodelarea
lamelelor osoase în ariile suprasolicitate funcţional.
Limitarea mişcărilor articulare
După repausul nocturn sau după imobilizarea pe o anumită
perioadă de timp, articulaţia vizată prezintă o incapacitate certă de
reluare a mobilităţii sale obişnuite. Această rigiditate dispare, în
general, după câteva minute de exerciţii, când articulaţia se „încălzeşte”.
În artroze, rigiditatea de imobilizare are o durată mult mai
scurtă decât în bolile reumatice inflamatorii (artrita reumatoidă în
care rigiditatea, predominant matinală, poate persista chiar câteva
ore).
În articulaţiile vizate de procesul artrozei se observă o tendinţă
de reducere a excursiei mişcărilor caracteristice. Această limitare
este în strânsă corelaţie cu un mecanism antalgic şi cu fenomenele
de contractură musculară (limitarea antalgică).
Limitarea mişcărilor este cauzată de alterările arhitecturii articulare,
cu deformarea pronunţată a articulaţiei, care sunt provocate
de un proces degenerativ, cum este artroza.
Limitarea mişcărilor articulare din artroze se instalează gradal,
uneori fără a fi sesizată.
Deformaţiile articulare
Nodozităţi. Artroza poate conferi articulaţiei afectate un aspect
grosolan predominant în raport cu procesele distructive ale
capetelor osoase. Osteofitele pot, de fapt, determina apariţia nodozităţilor,
vizibile la inspecţie şi mult mai bine evidenţiate la palparea
capetelor articulare.
Dezaxări. Diformităţi ale capetelor articulare sunt dezaxările
segmentelor scheletale – nişte deformări caracteristice cazurilor de
artroză deformantă (fig. 312).
532