CarteaOrtopedietraumatologie

Fig. 226. Aspectul panoramic al diformităţii chifoscoliotice
(după Shaw, 1825).
În Suedia, după datele lui S.Willner (1982), la copiii de 7–16
ani scolioza a fost depistată la 3,2% fetiţe şi 0,5% băieţi. În Rusia
(Sankt Petersburg), incidenţa scoliozelor idiopatice constituie
15,3%; raportul scoliozelor la fete şi băieţi este de 3,5:1 (E.V. Ulrih,
2002).
Istoria tratamentului scoliozelor constituie un capitol dintre
cele mai vechi ale ortopediei. Într-un papirus din anul 2500 î.Hr.,
descifrat de Edward Smith, au fost descrise traumatismele şi maladiile
constructorilor de piramide, deformaţiile coloanei vertebrale
şi incurabilitatea lor.
Hipocrate a formulat principiile de corecţie a scoliozelor
(tracţia pe axa coloanei vertebrale cu compresiune longitudinală
pe vârful gibusului costal). Tot el a menţionat că diformităţile coloanei
vertebrale au origine diferită. Hipocrate considera că deformaţia
scoliotică apare din cauza poziţiei incorecte în pat în timpul
somnului. Această concepţie, cunoscută sub denumirea de teorie
posturală, s-a păstrat pe parcursul a 2000 ani.
Galenus ( 201–131 î.Hr.), care este considerat pionier în domeniul
biomecanicii, experimentând pe animale, a introdus în
practica medicală termenii cifoză, lordoză, scolioză şi strofoză
417