CarteaOrtopedietraumatologie

Fractura deschisă complicată cu osteită acută, apoi cu osteită cronică
regenerează lent. Deseori, acest proces este totalmente compromis
şi se termină cu pseudoartroză (fig. 201).
Tratamentul osteitei posttraumatice este dificil şi de lungă
durată. Principalul tratament este cel chirurgical.
În osteita acută asistenţa chirurgicală include deschiderea
focarului septic cu o nouă evaluare a tuturor ţesuturilor, cu excizia
celor necrotizate, prelucrarea cavităţii focarului cu antiseptice,
antibiotice, instalarea lavajului continuu al focarului (în cazurile
de sutură a ţesuturilor moi) sau pansamente frecvente cu preparate
antibacteriene, iar mai apoi, după diminuarea procesului, de aplicat
suturi amânate sau secundare (precoce sau tardive). Concomitent
se efectuează tratament infuzional-transfuzional de detoxicare,
corecţie a stării imunologice reactive, antibioterapie.
În osteita postfracturală cronică, fistulosechestrectomiile, adesea
repetate, pot asigura o stabilizare (remisie) a procesului inflamator.
Următoarele acutizări vor necesita administrarea imunocorectorilor,
antibioticelor, deschiderea flegmoanelor cu sechestrectomie.
Este dificil tratamentul pseudoartrozei septice, în care sanarea
procesului pentru viitoarea consolidare necesită adesea osteoectomia
fragmentelor neconsolidate, cu formarea defectelor osoase
(fig. 202).
Tehnologia Ilizarov şi aparatele de fixare externă până la final
pot asigura o consolidare a acestor pseudoartroze. În acutizările
frecvente cu o masivă distrucţie a ţesutului osos se efectuează amputaţii.
367