CarteaOrtopedietraumatologie

ţie decurge de la zona proximală spre cea distală a nervului restabilit.
Clinica
Pentru a stabili un diagnostic corect, sunt necesare trei stadii
de examinare:
1. Anamneza, în care ne vom informa despre modul producerii
traumatismului, timpul scurs până la prezentarea la medic, momentul
instalării paraliziei nervului respectiv, modul în care s-a
instalat.
2. Examinarea clinică ne va indica distribuţia tulburărilor motorii
şi senzitive.
3. Investigaţiile paraclinice specifice.
Dintre examenele clinice posibile în leziunea nervului sunt:
palparea (ne vromului) şi percuţia pentru punerea în evidenţă a
semnului Tinel.
Testarea prezenţei sau absenţei integrităţii nervului periferic
are în vedere testarea sensibilităţii tegumentare şi a funcţiei şi forţei
musculare.
Tulburările de sensibilitate pot fi în formă de anestezie
completă în teritoriul nervului interesat, fie în diverse grade de
hipoestezie în acelaşi teritoriu.
Gradul de sensibilitate este greu de testat. Obiectiv, atrofia
pulpară, textura tegumentară, supleţea, alunecarea degetelor pot
indica deficite senzitive.
Testele obiective includ două puncte de discriminare (testul
Weberg), prezenţa sau absenţa sensibilităţii tactile, termice sau
dureroase; prezenţa sau absenţa activităţii sudomotorii (testul Moberg
la ninhidrină) sau a stereognoziei. Semnul Tinel este important,
demonstrând sau nu progresiunea regenerării axonilor după o
reparare a nervilor periferici.
Tulburările motorii se pot manifesta prin paralizie de tipul
neuromului motor periferic, cu abolirea contracţiei musculare,
urmată de atrofia masei musculare în funcţie de nervul interesat.
Atrofia poate fi vizibilă din primele l–2 luni, este progresivă şi
poate fi completă la 6–12 luni. Timpul posttraumatic prelungit şi
68