CarteaOrtopedietraumatologie

Fig. 311. Stadiile evolutive ale artrozei (Kellgren şi Lequensne).
MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN ARTROZE
Subiectiv, simptomele artrozelor sunt reprezentate, în principal,
de durerea şi rigiditatea postimobilizatoare.
Obiectiv, artroza se manifestă prin limitarea mişcărilor articulare,
deformări articulare şi, eventual, semne directe sau indirecte
de vizare cartilaginoasă sau sinovială.
DUREREA cnstituie, în general, semnul cel mai precoce şi
mai important în artroza unei articulaţii.
Durerea mecanică. În fazele iniţiale ale artrozei are o intensitate
redusă şi inconstantă, comportându-se ca o durere de tip mecanic.
Cu alte cuvinte, este în relaţie directă cu utilizarea articulaţiei
interesate. La început, durerea poate apărea doar la eforturi intense,
timp îndelungat.
Durerea de repaus. În formele grave, durerea poate fi subcontinuă
sau continuă, persistând chiar şi în timpul orelor de repaus,
şi noaptea. Deoarece cartilajul este lipsit de terminaţii nervoase,
durerea articulară din artroze e cauzată de schimbările ce au
loc în membrana capsulo-sinovială şi în osul subcondral. Leziunile
de tip condromalacic pur debutează practic asimptomatic.
Durerea nocturnă. Prezentă în cazurile cele mai grave de artroză,
această durere este corelată cu o pronunţată inflamaţie sinovială,
cum se întâmplă în artrite, sau cu modificările vasculare ale
531