CarteaOrtopedietraumatologie

endostal. O altă cale de vascularizare este periostală. Periostul primeşte
mai multe ramuri de la a. tibiale anterioară şi posterioară,
însă este dovedit că vascularizarea diafizei tibiale se face majoritar
pe cale endostală. Întreruperea continuităţii măduvei osoase în cazul
unor fracturi cominitive, bi/trifocale sau simple, cu dislocare
majoră, dereglează mult nutriţia osului, lăsând unele eschile sau
chiar porţiuni osoase fără potenţial de regenerare. Tratamentul
acestor leziuni este de lungă durată, cu repetate intervenţii chirurgicale.
Uneori, la final, osul rămâne mult mai scurt, deoarece, pentru
a obţine consolidare, chirurgul este nevoit să recurgă la înlăturarea
fragmentelor compromise vascular. Rămâne actuală aici teoria
,,regenerării ţesuturilor prin compresiune ori distensie dirijată”
(Ilizarov). Metodele elaborate în baza acestei teorii permit ,,creşterea
unei noi porţiuni osoase”, pe care o posedă plexurile vasculare
endostal şi periostal refăcute, în schimbul fragmentului tibial
,,pierdut”.
Mecanismul de producere – traumatisme de mare energie în
fracturile grave cominutive sau prin răsuciri cu planta fixată în
fracturile spiroidale sau oblice. Cel mai frecvent, fracturile rezultă
din accidentele rutiere, unde impactul direct provoacă fractura.
Deseori, aceste fracturi se asociază cu lezarea ţesuturilor moi, cu
deschiderea focarului fracturii.
Clasificarea fracturilor diafizei tibiale după aspectul liniei de
fractură:
transversală (aici sunt incluse şi fracturile oblice scurte);
spiroidală;
oblică;
cominutivă;
etajată (bi/trifocală).
Simptomatologie
Semne probabile: durere cu localizare la nivelul regiunii fracturate,
impotenţă funcţională totală, tumefiere.
Semne de certitudine:
– mişcări patologice ale fragmentelor;
– diformitate cu angulaţie, rotaţie sau scurtare;
272