CarteaOrtopedietraumatologie

DISPLAZIA DE ŞOLD
Displazia articulaţiei coxofemurale este cauza apariţiei luxaţiei
de femur, care se tratează cu greu şi are un grad înalt de invaliditate.
Deseori, malformaţia nu este observată şi devine evidentă
abia când copilul începe să meargă, marcând o gravă invalidizare.
Foarte rar luxaţia femurului poate apărea de la naştere. De
regulă, ea este continuarea displaziei şoldului şi, în majoritatea cazurilor,
este însoţită de picior strâmb congenital, torticolis osos şi
se numeşte luxaţie teratogenă.
Displazia se depistează mai des la fetiţe. Dacă e localizată
unilateral, se descoperă mai uşor. Printre factorii de risc pot fi luaţi
în considerare antecedentele familiale – prezenţa displaziei în
familie, evoluţia sarcinii legată de constituţia fizică a mamei,
anomalii ale organelor genitale, la copiii născuţi în prezentaţie
fesieră, la prematuri.
Se deosebesc următoarele forme de displazii:
a) şold potenţial luxabil – capul femurului se află în fosa acetabulară;
printr-o manevră a examinatorului, el iese uşor din cotil
şi intră din nou, dacă manevra încetează;
b) şold luxabil – luxaţia se produce spontan; examinatorul îl
reduce, dar după încetarea manevrei el se reluxează;
c) luxaţie – capul femurului se află permanent mai sus de rebordul
superior al acetabulumului.
Displazia este un viciu care apare în urma întârzierii în dezvoltare
a elementelor articulaţiei coxofemurale şi conduce la adaptarea
incorectă a suprafeţelor articulare. În şoldul displazic rebordul
superior al acetabulumului este nedezvoltat, fundul cotilului
este îngroşat, cavitatea lui este mică, colul femural se află în
poziţie de anteversie mai mare de 40, aparatul ligamentar este
laxat, capsula articulară este destinsă.
397