CarteaOrtopedietraumatologie

Procedeele ortopedice sângerânde în tratamentul artrozei
sunt variate, satisfăcând multiple exigenţe. Intervenţiile chirurgicale
pot fi clasificate în preventive şi curative.
Intervenţiile preventive se practică în fazele iniţiale ale artrozei,
în scopul eliminării eventualelor condiţii patologice responsabile
de o evoluţie inevitabilă către artroza secundară (devieri axiale
marcate cu modificarea axei de încărcare, corpii liberi articulari,
leziuni capsulo-ligamentare cu laxitate şi mişcări anormale etc.).
Intervenţiile curative sunt solicitate, de regulă, în formele
avansate şi grave de artroză. Au ca scop eliminarea acuzelor rebele
la alte metode, în particular durerea, şi, pe cât e posibil, recuperarea
funcţionalităţii articulare. Intervenţiile curative pot fi clasificate
în:
intervenţii simptomatice, care se limitează la intervenţie
asupra unuia din simptomele maladiei, durerea;
intervenţii de denervare;
intervenţii reparatorii, în scopul îmbunătăţirii performanţelor
funcţionale ale articulaţiei: osteotomii corective, cheiloplastice
etc.;
intervenţii substitutive, în care o parte sau întreaga articulaţie
este substituită cu proteze artificiale, artroplastii (fig. 313);
intervenţii de înlăturare, în care se îndepărtează părţile grav
lezate sau cauza anumitor limitări funcţionale (intervenţiile de
rezecţie), chiar artrodezarea, care presupune extirparea completă a
articulaţiei, cu fuzionarea celor două capete articulare.
Chirurgia ortopedică modernă se orientează mai mult spre
intervenţiile de tip reparator şi substitutiv şi recurge din ce în ce
mai rar la intervenţiile de artrodeză, care în practică se utilizează
numai în tratamentul coloanei vertebrale şi al articulaţiilor mici ale
mâinilor şi picioarelor.
535