CarteaOrtopedietraumatologie

Tratamentul este, de regulă, ortopedic. În fracturile fără deplasare
se efectuează o imobilizare ghipsată Desault pe 2–3 săptămâni;
în continuare, urmează tratamentul fizioterapic şi gimnastica
curativă. În cazuri de fracturi cu deplasarea fragmentelor se aplică
atele speciale (CiTO) c u fixarea în abducţie a braţului – la 60,
anteropoziţie – 30–40 şi flexie în articulaţia cotului – la 90.
Fracturile colului scapulei şi ale glenei au un caracter articular
(20%) şi se produc în urma unei lovituri directe sau indirecte.
Fractura, de regulă, este impactată şi se prezintă printr-un punct
fix dureros subglenoidal, prin impotenţă funcţională totală în articulaţia
umărului.
De obicei, tratamentul este ortopedic, prin imobilizare în abducţie
sau pansament Desault de scurtă durată (3 săpt ămâni). În
continuare se efectuează un curs sau câteva cursuri de tratament
fizioterapic şi gimnastică funcţională. În cazurile de insucces în
reducerea glenei, a colului scapulei, ortopedică sau prin tracţie
scheletară, se efectuează tratamentul chirurgical.
Fracturile coracoidei şi acromionului se produc prin mecanism
direct şi mai rar – indirect. Diagnosticul se stabileşte la prezenţa
tumefacţiei, echimozei, durerii acute la palpare şi presiune
locală şi se confirmă radiografic.
În fracturile fără deplasare, tratamentul este ortopedic – prin
bandaj ghipsat. Cele cu deplasare şi ireductibile se tratează prin reducere
sângerândă şi fixare cu broşe, şuruburi, hobane.
LUXAŢIILE ARTICULAŢIEI
ACROMIOCLAVICULARE
Luxaţiile claviculei sunt prezente mai des la tineri (sportivi,
muncitori). Mecanismul de producere este căderea pe umăr sau cu
braţul în abducţie, cu o contracţie violentă a muşchiului trapez. În
urma acestei forţe, cel mai des se produce lezarea ligamentelor
acromioclaviculare. În cazul în care forţa este foarte mare, pot fi
lezaţi muşchii deltoid şi trapez ataşaţi de claviculă, ligamentele
coracoclaviculare.
185