CarteaOrtopedietraumatologie

Tratamentul este ortopedic – imobilizare cu bandaj ghipsat
timp de o lună.
Fracturile izolate ale diafizei tibiale
(20% din totalul fracturilor)
Generalităţi
Diafiza tibială este zona care se limitează proximal de un plan
transversal trecut la 6 cm dedesubtul interliniei articulare a genunchiului
şi distal la 6 cm deasupra interliniei articulaţiei genunchiului.
În clasificarea AO diafiza este restul osului tibial neîncadrat în
pătratele extremităţilor osului.
Deşi există o mulţime de metode de tratament al fracturilor
diafizei tibiale, ce au drept scop consolidarea şi refacerea funcţională
a segmentului, rezultatele obţinute sunt foarte controversate,
deseori nemulţumitoare pentru pacient. Există mai mulţi factori de
care depinde succesul tratamentului fracturii diafizei tibiale.
Poziţionarea superficială a oaselor gambei pe partea anterioară,
cu acoperire doar cutaneofascială este primul factor care face
deseori aceste fracturi vulnerabile la o serie de traumatisme cu impact
direct. Odată dezgolit, osul traumatizat se expune la o serie de
riscuri. Este distrusă alimentarea sangvină prin periost, dar şi endostală,
diminuându-se potenţialul de consolidare, ceea ce face ca
o fractură de diafiză tibială să se consolideze în 4–5 luni. Energia
înaltă a traumatismelor deseori cauzează leziuni deschise ale tegumentelor,
care generează ulterior probleme severe legate de posibilităţile
de acoperire tegumentară a osului traumatizat şi infecţia
plăgii.
Specificul vascularizaţiei diafizei tibiale este un alt factor ce
influenţează rezultatul tratamentului. Aportul sangvin al osului
tibial provine din vasele periostale şi endostale. Artera nutritivă
endostală derivă din a. tibială posterioară, ce penetrează cortexul
posterior tibial la originea inserţiei m. solear. Ea se divide în canalul
medular în trei ramuri ascendente şi o ramură descendentă.
Acestea emit o mulţime de ramuri mici, formând plexul vascular
271