CarteaOrtopedietraumatologie

luptă în suferinţă, şi când s-a străduit să-l ajute, şi nu să-l omoare,
cum fac animalele sălbatice carnivore. Ajutorarea prin manipulaţii
simple în traumatisme favoriza alinarea durerilor şi, treptat, însănătoşirea
celor suferinzi.
Concomitent, în triburile sau micile comunităţi se evidenţiau
unele persoane, care se ocupau numai de această ajutorare, fiind
eliberaţi de la vânătoare, munci agricole, pescuit şi altele. Acumularea
experienţei de vindecare, transmiterea ei din tată în fiu au
favorizat apariţia multor deprinderi, care au ajuns până în vremurile
noastre.
Pe lângă traumatisme, oamenii sufereau şi de unele maladii
ale aparatului locomotor (osteocondrom al metaepifizei distale de
femur la pitecantropul descoperit pe insula Iava), de spondilită
tuberculoasă Th 11–Th 12 şi altele, care, poate, nu se diagnosticau
şi nu se tratau, ca şi multe alte patologii chirurgicale. Treptat, însă,
priceperea de a trata diverse fracturi se completează cu utilizarea
diferitor elemente improvizate pentru imobilizare (frunze de palmier,
scoarţă de copac, căptuşită cu pânză de in etc.), fapt confirmat
de diferite descoperiri arheologice.
Acumularea experienţei de ajutorare în traumatisme la diferite
popoare, în mod mai pronunţat la grecii antici, serveşte ca bază
pentru crearea unor şcoli în Elada, Asia Mică, Egipt etc., pentru
apariţia unor personalităţi medicale, scrierile cărora rămân importante
în decurs de milenii.
Fondatorul medicinei raţionale, Hipocrate,
autorul a 60 de lucrări de medicină,
are şi unele despre fracturi – „De fractures”,
leziunile articulaţiilor – „De articulis”,
principiul pârghiei în aparatul locomotor
– „Vectiarius” etc. Multitudinea de
observaţii clinice, procedee, metode elaborate
de Hipocrate, raţionale şi originale
pentru timpul său, au fost utilizate pe parcursul
mileniilor, iar unele dintre ele sunt
Hipocrate
(460–377 î.Hr.)
14