CarteaOrtopedietraumatologie

ţie, adducţie, rotaţie externă şi internă). În funcţie de ţesuturile ce
cauzează redoarea, mişcările pot fi:
în flexie – scurtarea muşchilor, fasciei, capsulei pe partea
flexorie a articulaţiei;
în extensie – scurtarea muşchilor şi ţesuturilor părţii de
extensie;
în abducţie – scurtarea muşchilor abductori şi a altor ţesuturi,
care limitează adducţia;
în adducţie – scurtarea muşchilor care nu permit abducţia
segmentului respectiv.
Există redori congenitale şi dobândite. Cele congenitale sunt:
torticolis, redori în artrogripoză, picior echino-varus, redori în maladiile
sistemice (displazii epifizare etc.). Redorile dobândite pot fi
de origine dermatogenă, miogenă, tendogenă, artrogenă, neurogenă.
Adesea are loc asocierea câtorva forme de redori; de exemplu,
miogene + artrogene, desmogene + artrogene etc.
Hipermobilitatea în articulaţii poate fi cauzată de leziuni ale
aparatului ligamentar, de fracturi intraarticulare incorect consolidate,
în paralizii flasce, în displazii epifizare. Variante de hipermobilitate
pot fi recurvaţiile şi mişcările excesive laterale în articulaţiile
genunchiului, cotului. Ele se determină în articulaţia în
extensie completă, cu o mână se fixează segmentul proximal, iar cu
cealaltă – segmentul distal, efectuându-se mişcări latero-mediale.
Determinarea amplitudinii mişcărilor în articulaţii
Amplitudinea mişcărilor în articulaţie depinde de anatomia ei,
de dezvoltarea muşchilor ce efectuează aceste mişcări şi de valoarea
funcţionalităţii articulaţiei, determinate evolutiv pentru fiinţa
umană. Amplitudinea mişcărilor în articulaţie se determină cu
goniometrul, o branşă a căruia o situăm pe axa segmentului proximal,
cea distală – pe axa segmentului distal, astfel încât centrul de
rotaţie al goniometrului să coincidă cu axa orizontală articulaţiei,
în jurul căruea se efectuează mişcările. Pe scala goniometrului
(gradată) se apreciază amplitudinea de mişcare a branşei distale
30