CarteaOrtopedietraumatologie

limitatea funcţiei articulare, din cauza durerilor, şi deteriorarea
articulaţiei ca atare în fracturile-luxaţii;
tumefierea ţesuturilor paraarticulare, hemartroza măresc în
volum articulaţia gleznei;
echimozele, în sectorul articulaţiei gleznei şi plantei, uneori
pot apărea (se exteriorizează) ceva mai târziu (la a 3-a – a 5-a zi
după traumatism).
Simptomele de certitudine:
– prezenţa mişcărilor anormale ale maleolei (maleolelor)
fracturate uşor determinate, mai ales pentru maleola medială;
– crepitaţia osoasă a fragmentului maleolar de loja maternă
în timpul examinării mişcărilor anormale;
– dezaxarea plantei faţă de axa gambei în fracturile-luxaţii
(subluxaţii) maleolare;
Pentru obiectivizarea diastazisului tibioperonier distal, care
poate avea loc în fracturile de tipul C Weber-Danis, este obligatorie
radiografia articulaţiei gleznei cu rotaţie internă la 20.
Tratamentul în fracturile fără dislocare este conservator.
Fracturile cu dislocare necesită reducere ideală a fragmentelor,
deoarece cunt componente articulare. În cazul fracturilor de tipurile
B şi C, reducerea se face obligator şi cu restituirea lungimii normale
a maleolei fibulare; în caz contrar, funcţia articulaţiei rămâne
compromisă. Deoarece orice deplasare reziduală a talusului sau
instabilităţile lui generează leziuni degenerative tardive, devine
importantă metoda radiologică de verificare a rezultatului reducerii
maleolelor (Joy) (fig. 134). Pentru aceasta, o linie verticală este
trasată în jos din centrul tibiei pe o radiografie anteroposterioară
standard şi trebuie să treacă prin centrul talusului. Dacă nu, înseamnă
că a survenit o schimbare a direcţiei talusului intern sau extern.
Mărimea deplasării este reprezentată de distanţa dintre linia
de mijloc a platoului tibial şi linia talusului, care nu poate fi mai
mare de 0,5 mm. Oscilarea talusului se evaluează prin măsurarea
distanţei dintre proeminenţele osoase mediale şi laterale ale talusului
pe radiografia anteroposterioară şi plafonul tibial. Difirenţa
277