CarteaOrtopedietraumatologie

În stadiul tardiv al fazei anabolice se termică fibrotizarea ţesutului
granulos şi epitelizarea plăgilor dermale, sclerozarea ţesutului
conjunctiv în leziunile organelor interne, ale ţesutului muscular.
Durata acestei faze este de la câteva săptămâni până la câteva
luni şi ani după traumatism.
În perioada a II-a a maladiei traumatice cca 30–45% din pacienţi
(Gh. Nazarenko, 1997) decedează din cauza diverselor complicaţii:
1) septice-inflamatorii în afara zonei de leziune (pne u-
monii, pleurite, traheobronşite, inflamaţii ale căilor urinare, sepsis);
2) toxice (dereglări ale psihicului, insuficienţe renale, hepatice);
3) dereglări postcirculatorii şi trofice (escarii, embolie grăsoasă,
tromboembolie, tromboze, edem cerebral, edem pulmonar).
S-a constatat (I. Dereabin, O. Nason kin, 1987) că există cu
certitudine o corelaţie: cu cât mai grav decurge perioada I a maladiei
traumatice, îndeosebi a şocului traumatic, cu atât mai frecvente
şi mai grave sunt complicaţiile în perioada a II-a. Spre exemplu,
raportul complicaţiilor la bolnavii politraumatizaţi, care au avut un
şoc traumatic de gr. I, II şi III, este de: 1:1,5:2. La bolnavii cu
leziuni multiple şi asociate complicaţiile sunt de 2–3 ori mai frecvente
decât la cei cu traumatisme izolate.
Perioada a III-a – de reabilitare – durează de la o lună până la
câteva luni sau chiar câţiva ani, cu o recuperare anatomică şi funcţională
completă (însănătoşire completă) sau incompletă (inva lidizare),
reabilitare socială şi profesională.
În funcţie de gradul traumatizării, al manifestărilor clinice,
maladia traumatică poate avea 3 grade (Ţâbin Iu.N. şi coaut.,
1976; Pojariski V.F., 1989):
gradul I – uşor; suma punctelor traumatismelor suportate –
până la 2,9;
gradul II – grav; suma punctelor – 3–6,9,
gradul III – extrem de grav; suma punctelor – mai mult de
7–9.
Principiile de tratament în maladia traumatică
137