CarteaOrtopedietraumatologie

Capitolul III. OSTEONECROZA ISCHEMICĂ IDIOPATICĂ
Generalităţi
Această patologie are mai multe denumiri: osteocondropatie,
osteonecroză aseptică, osteonecroză avasculară, osteocondroză,
osteocondrită. Etiologia şi patogenia acestui proces patologic nu
sunt determinate. Boala afectează preponderent copiii şi adolescenţii.
Atacă ţesutul spongios osos din epifize, apofize, care sunt
supuse, de regulă, unor eforturi fizice suprasolicitate şi au la bază
dereglări displazice, predispoziţii ereditare. Efortul fizic exagerat,
traumatismele, mai ales microtraumatismele, favorizează dezvoltarea
acestei maladii prin dereglări neurovasculare în locus minoris
resistentae, cu evoluţie distrofică-necrotică şi de restabilire.
Trecând prin mai multe stadii, procesul este reversibil.
S. Reinberg clasifică această patologie, conform localizării, în
4 grupe:
1) leziunea epifizelor oaselor tubulare (boala Legg -Calve-
Perthes etc.);
2) leziunea oaselor spongioase de mici dimensiuni (boala
Kienböck etc.);
3) leziunea apofizelor (boala Osgood-Schlatter etc.);
4) leziunea parţială (cuneiformă, în formă de lentilă) în epifizele
articulare, care poartă denumirea de osteocondrită disecantă
(boala König etc.).
În evoluţia sa, această patologie trece prin câteva faze (stadii):
1) ischemie compensată; 2) ischemie decompensată; 3) necroză a
ţesutului osos afectat; 4) microfracturare în focarul necrozat;
5) fragmentare şi absorbţie; 6) regenerare şi restabilire (refacere );
7) consolidarea regeneratului osteocartilaginos, consecinţele finale.
Manifestările clinice în debut sunt şterse, uşoare. Apar dureri
surde în locul afectat, care periodic dispar spontan, apoi apar din
nou. Pe parcursul evoluţiei procesului patologic, durerile se
intensifică, preponderent la efort fizic; în articulaţiile respective
mişcările devin limitate. Radiografic, în primele faze ale bolii,
schimbări evidente nu se depistează. În faza 3 apar semne de ex-
488