CarteaOrtopedietraumatologie

unei părţi de hematii, scăderea capacităţii hemoglobinei de a coopta
O 2 .
În maladia traumatică, preponderent în perioada acută a ei,
insuficienţa respiratorie se manifestă printr-o stare de asigurare
insuficientă cu O 2 şi eliminare a CO 2 , în comparaţie cu necesităţile
ţesuturilor organismului traumatizat.
Dereglările metabolice în maladia traumatică
Dereglarea metabolismului în maladia traumatică se declanşează
în momentul traumatizării şi începe cu reacţiile neuroendocrine
prin stimularea sistemelor simpato-adrenal, hipotalamo-hipofizar-suprarenal
ale mecanismului renin-angiotensin-aldosteron,
în scopul de a menţine volumul de sânge circulant şi funcţia cardiovasculară
la nivelul adecvat pentru perfuzia tisulară.
Locul central le aparţine dereglărilor metabolice ale hidrocarbonatelor,
fapt cauzat de valoarea şi capacitatea glucozei de a servi
drept sursă de energie şi în condiţii anaerobe.
Creşterea catecolaminelor, glucocorticoizilor şi glucagonului
după traumatismul suportat stimulează, pe de o parte, glicogenoliza
şi glicogeneza, iar pe de altă parte, blochează sinteza şi secreţia
insulinei, reduce utilizarea glucozei, inhibând acţiunea insulinei în
ţesutul muscular. Deficitul de insulină, la rândul său, cauzează hiperglicemia,
din cauza reducerii glicolizei şi glicogenezei, fiindule
inductor al fermenţilor acestor fenomene.
În fazele incipiente ale maladiei traumatice, hiperglicemia
este un fenomen salvator evolutiv, destinat pentru păstrarea glucozei
în condiţii de deficit de oxigen, asigurarea organelor cu funcţie
vitală şi substrat energetic, menţinerea proceselor osmotice, care
au o mare importanţă în restabilirea volumului sângelui circulant.
În fazele, perioadele următoare ale maladiei, metabolismul hidrocarbonatelor
se menţine în funcţie de evoluţia patologiei, de
prezenţa complicaţiilor şi are un caracter de normalizare către ziua
a 7-a, în cazurile fără complicaţii grave.
134