CarteaOrtopedietraumatologie

LEZIUNILE TRAUMATICE ÎNCHISE ALE APARATULUI
LOCOMOTOR (GENERALITĂŢI)
Contuzia ţesuturilor moi
Contuziile sunt o patologie foarte frecventă pe parcursul vieţii
fiecărui om. Ele au loc în urma căderilor, lovirilor cu sau de un
corp contondent (fără a tăia sau sângera) prin mecanism direct şi
se pot localiza în orice regiune anatomică, mai frecvent însă – la
membrul pelvin, cap, faţă. Există contuzii şi ale ţesuturilor moi,
articulaţiilor, cutiei toracice, peretelui abdominal. În unele situaţii,
pot fi şi contuzii ale organelor interne (creier, cord, pulmon etc.),
care au specificul lor clinic şi terapeutic, ce nu se elucidează în
acest capitol.
În funcţie de valoarea energiei mecanice, contuziile pot fi
superficiale sau profunde. În cele superficiale, de regulă, şi de
grad uşor, se traumatizează ţesuturile situate superficial – pielea,
stratul adipos subcutanat, iar în contuziile profunde şi cu o manifestare
clinică gravă sunt implicate ţesuturile situate mai profund
(ţesutul muscular, vasele sangvine magistrale şi periferice, nervii
periferici, periostul, tendoanele, aparatul capsulo-ligamentar al
articulaţiilor etc.).
Manifestările clinice
La examenul clinic al acestor bolnavi se evidenţiază cel puţin
5–6 semne, care servesc drept bază în determinarea diagnosticului
corect.
1. Dureri în regiunea, sectorul traumatizat, cauzate, la debutul
patologiei, şi de traumatizarea terminaţiilor nervoase (recep tori
tactili, de temperatură, baroreceptori etc.), care transmit prin nervii
periferici medula spinală structurile subtalamice spre scoarţa
cerebrală impulsurile respective, care sunt recepţionate,
conştientizate de persoana traumatizată ca durere.
Această senzaţie de durere, spre regret, nu se termină în finalul
acţiunii factorului traumatizant. Dimpotrivă, în dinamică, durerile,
de regulă, cresc în intensitate până în a 3-a – a 4-a zi. Fenomenul
se explică prin faptul că dereglările locale ale microcircula-
87