CarteaOrtopedietraumatologie

s-a efectuat vreun tratament şi care a fost eficacitatea lui. Vom
afla dacă s-au făcut încercări de reducere a diformităţii coloanei
vertebrale prin elemente de terapie manuală şi dacă aceasta a influenţat
progresarea deformaţiei sau a provocat sindromul algic.
Trebuie de cercetat dinamica progresării deformaţiei scoliotice, la
ce vârstă a ajuns la apogeu. Anamneza familială va preciza dacă
cineva dintre rudele apropiate a suferit de diformităţi ale coloanei
vertebrale şi ce tratament s-a efectuat. La fetiţe urmează de aflat la
ce vârstă au avut menarha, dacă nu au dereglări ale ciclului menstrual
şi ale funcţiei organelor bazinului mic. Enumerarea acuzelor
pacientului (sindromul algic sau defectul cosmetic – ca urmare a
diformităţii coloanei vertebrale şi toracelui, prezenţa dispneei,
când a fost menţionată primar, apariţia la efort fizic, progresarea
în timp).
Examenul ortopedic (fig. 231, 232, 233) este o componentă
importantă a semiologiei coloanei vertebrale şi se realizează în poziţiile
ortostatică, şezândă şi în decubit dorsal. Examenul în ortostatism
începe prin examinarea din spate, din faţă şi apoi din profil.
La necesitate, vor fi însemnate cu un creion dermografic reperele
osoase: spina scapulei, apofizele spinoase, spinele iliace; se
efectuează proba „firului cu plumb” – cu ajutorul emplastrului fixat
de piele pe proiecţia apofizei spinoase C VII se fixează un fir cu
greutate la capăt. În normă, firul trebuie să cadă în şanţul interfesier,
pe proiecţia apofizei spinoase S I ; această coloană se numeşte
static echilibrată. Se determină simetria membrelor, prezenţa sau
lipsa redorilor articulare, a diformităţilor membrelor, poziţia trunchiului
şi bazinului. Se menţionează nivelul centurilor scapulare,
poziţia omoplaţilor în raport cu coloana vertebrală, simetria triunghiurilor
toraco-brahiali (triunghiurile taliei), relie ful apofizelor
spinoase. Vor fi constatate o serie de semne speciale, ca: asimetria
umerilor (distanţa de la baza gâtului până la extremitatea
acromionului), denivelarea şi bascularea vârfurilor scapulei,
gibozitatea costală, care este determinată de proeminenţa arcurilor
posterioare ale coastelor de partea convexităţii curburii toracale
(fig. 231), de bureletul lombar, care este proeminent de partea
426