CarteaOrtopedietraumatologie

LEZIUNILE DESCHISE ALE ŢESUTURILOR MOI
Leziunile ţesuturilor moi, sau plăgile, cuprind o leziune a integrităţii
pielii, a muşchilor, cu o posibilă lezare a diferitor structuri
anatomice din regiune.
Plaga poate afecta unele segmente ale aparatului locomotor,
cu complicaţii periculoase pentru viaţă:
hemoragii cu dezvoltarea anemiei acute;
şocul însoţit de dereglarea funcţiei organelor de importanţă
vitală;
dereglarea alimentării sangvine a segmentului distal – în
caz de lezare a unui vas magistral, sau denervare – în caz de lezare
a nervilor periferici;
dezvoltarea infecţiei în plagă, în ţesuturile şi organele adiacente.
Clinic, plaga se prezintă prin simptome locale (durerea, hemoragia,
defecte ale ţesuturilor moi, prezenţa corpilor străini) şi
generale.
Intensitatea durerilor depinde de numărul elementelor nervoase
distruse în focarul leziunii, de caracterul armei aplicate, de viteza
factorului traumatizant.
Hemoragia se declanşează în funcţie de caracterul vaselor lezate
şi numărul lor în rană. Cea mai intensă hemoragie poate avea
loc la lezarea arterelor mari (magistrale).
Clasificarea plăgilor
În funcţie de caracterul lezării ţesuturilor moi, se disting mai
multe feluri de plăgi: prin înţepare, prin tăiere, prin tăiere–tocare,
prin contuzie, prin muşcătură, prin armă de foc.
Plăgile prin înţepare sunt provocate de obiecte foarte ascuţite.
Particularitatea anatomică a lor este o posibilă leziune periculoasă,
dar cu o leziune mică a tegumentelor de înveliş. În aceste plăgi
există pericolul lezării structurilor de importanţă vitală, situate mai
profund (vase, nervi, organe din cavităţi) şi diagnosticate cu întârziere,
din cauza deplasării straturilor anatomice din sectorul plăgii.
46