CarteaOrtopedietraumatologie

frunte sau pe faţă, cu un steclograf ori un pix. Acest procedeu se
baza pe faptul că fiecare bolnav, rănit, traumatizat era iniţial examinat
pe suprafaţa facială (culoarea pielii, forma etc.).
Şi totuşi, metoda de hemostază prin aplicarea garoului are şi
neajunsuri:
se comprimă nu numai arterele, dar şi nervii periferici,
ţesuturile moi, fapt ce poate provoca paralizia membrului sau un
proces ischemic segmentar;
pericolul de dezvoltare a gangrenei membrului, când comprimarea
cu garoul depăşeşte durata de două ore;
suprimarea circulaţiei în segmentul membrului respectiv
atenuează rezistenţa ţesuturilor la infecţie şi micşorează capacitatea
de regenerare.
Metodele mecanice de hemostază sunt: suturarea vasului lezat
în zonă sau într-o unitate medicală, de către un chirurg
experimentat în tratamentul unor astfel de leziuni; pansamentul
compresiv şi tamponarea unei plăgi cu canal profund; aplicarea
pensei şi atelei.
O pensă hemostatică se aplică în sala de pansamente de către
medicul generalist, în cazul în care plaga este largă (mare), iar
capetele vasului lezat sunt vizibile. După această procedură se
aplică doar un pansament aseptic compresiv.
În orice leziune a unui vas magistral suferă regiunea distală de
traumatism, care poate provoca o ischemie şi o necroză a ţesuturilor.
V. A. Kornilov (1971) a propus o clasificare a ischemiei în
cazul lezării vasului sangvin magistral.
1. Ischemie compensată, în care nu există dereglări de sensibilitate
şi funcţie motorie în segmentul distal de până la 4 ore după
traumatizare. Segmentul poate fi salvat prin refacerea vasului
(suturare, plastie, protezare etc.).
2. Ischemie decompensată, care evoluează în două stadii:
I – dereglări de sensibilitate şi motorii, dar fără redoare ischemică
a segmentului distal de leziune; durata ischemiei constituie
4–6 ore; refacerea vasculară în unele cazuri poate eşua;
85