CarteaOrtopedietraumatologie

uă scopuri majore: ca membrană limitantă şi distribuirea forţelor
de compresiune;
b) în zonele mijlocii dispunerea este mai neregulată, predominând
fasciculele oblice, cu rol considerabil în stabilirea rezistenţei
la tensiune;
c) în structurile bazale fibrele sunt aranjate perpendicular la
suprafaţa cartilajului şi au rolul de a limita osul subcondral şi a
delimita zonele de cartilaj calcificat de cel necalcificat.
2. Proteoglicanii: sunt molecule hidrofile compuse dintr-un
centru proteic şi glicozaminoglicani (GAG). GAG au sarcini electrice
negative şi atrag un număr mare de cationi, care, la rândul
lor, determină creşterea osmolarităţii ce conduce la retenţie de apă.
Tot în acest context, şi acidul hialuronic are un mare rol în stabilizarea
structurii cartilaginoase, dar şi în creşterea viscozităţii lichidului
sinovial cu funcţie de lubrifiere activă la forfecări mici, dar
şi la absorbţia şocului la forfecări. Datorită acestei structuri, cartilajul
are proprietăţile sale excelente – de compresibilitate, de
elasticitate şi de autolubrifiere.
Etiopatogeneză
Artroza este rezultatul final nespecific al unor procese patologice,
care determină o decompensare articulară între mărimea sarcinilor,
care solicită articulaţia, şi capacitatea articulaţiei de a face
faţă acestora (fig. 312, 313).
Fig. 308. Cartilaj articular
sănătos.
523
Fig. 309. Cartilaj
articular degenerat.