CarteaOrtopedietraumatologie

Tratamentul redorilor poate fi conservator şi chirurgical.
Tratamentul conservator include: gimnastică curativă, exerciţii
cu mişcări active în articulaţia respectivă, ce favorizează
restabilirea mişcărilor, efectuarea lor în condiţii acvatice,
procedurile fizioterapeutice (electrofo reză cu KI şi novocaină,
fonoforeză cu hidrocortizon (1%), balneoterapie, pieloterapie
etc.).
Masajul muşchilor, mecanoterapia, efectuate în mod specializat,
favorizează restabilirea mişcărilor, îndeosebi în redorile de
scurtă durată.
Tratamentul chirurgical al redorilor este indicat la epuizarea
posibilităţilor de tratament conservator şi în funcţie de caracterul
dereglărilor intra- sau extraarticulare care au cauzat redoarea. Se
efectuează operaţii în ţesuturile moi (plastii cutanate, excizia cicatricelor,
fasciotomii, tendotomii şi alungirea tendoanelor, capsulotomii,
transpoziţia zonei de inserţii a unor muşchi sau grupuri de
muşchi etc.), în articulaţiile şi segmentele osoase (artroliză, artro -
plastie, osteotomii, artrodeze etc.).
CONSOLIDAREA LENTĂ A FRACTURILOR ŞI
PSEUDOARTROZELE
Tratamentul acestor complicaţii prezintă o problemă dificilă.
Aceste 2 complicaţii au multe particularităţi comune:
ambele sunt complicaţii ale aceleiaşi fracturi;
la unele etape, diferenţa dintre ele nu este clară, clinic şi
radiologic;
sunt provocate de aceleaşi cauze;
foarte frecvent, ambele complică fracturile deschise infectate.
Întârzierea în consolidare este o stare tranzitorie, care poate să
evolueze spre vindecare (la efectuarea unor componente de t ratament)
sau spre pseudoartroză. Pseudoartroza este determinată de
absenţa completă şi definitivă a consolidării unui os după o fractură.
Etiologie şi patogenie
352