CarteaOrtopedietraumatologie

LUXAŢIILE ANTEBRAŢULUI
Luxaţiile traumatice ale antebraţului, după frecvenţa lor
(18–25%), ocupă locul al doilea printre luxaţiile altor articulaţii,
cedând primul loc luxaţiilor humerusului. Clasic se consideră că
luxaţia cotului se produce prin căderea pe mână şi antebraţul în hiperextensie.
Exagerarea valgusului rupe ligamentul colateral intern
şi capsula adiacentă sau cauzează smulgerea epitrohleei.
Clasificarea: practic, se deosebesc două forme clinice bine
determinate:
I. Luxaţii convergente, în care scheletul antebrahial rămâne
întreg şi se deplasează în bloc faţă de paleta humerală posterior.
Variantele luxaţiilor: cu deplasare posterioară, anterioară,
posteriomedială şi posteriolaterală.
A. Luxaţia cu deplasare posterioară este cea mai frecventă.
Diagnosticul este, de regulă, uşor de formulat. Relieful cotului
este mult schimbat, tumefacţia globală, olecranul proeminent posterior,
antebraţul se află în semiflexie (60 ) şi este susţinut de
mâna oprită în poziţie „de umilinţă”. Antebraţul se blochează în
flexie şi extensie şi apar mişcări anormale de lateralizare, datorită
smulgerii ligamentelor colaterale ale cotului.
La palpare, olecranul este proeminent posterior şi situat deasupra
liniei epitrohleo-epicondiliene, iar paleta humerală se palpează
înainte. Mobilitatea cotului lipseşte şi orice tentativă de mişcare
pasivă este foarte dureroasă. Examenul radiografic obligatoriu
confirma deducţia clinică (fig. 89).
213