CarteaOrtopedietraumatologie

Incidenţa luxaţiilor
1. Luxaţia humerusului – 50–60%.
2. Luxaţia oaselor antebraţului – 18–25%.
3. Luxaţia falangelor mâinii, piciorului – 8–9%.
4. Luxaţia femurului – 5–6%.
5. Luxaţia oaselor gambei – 0,5–0,8%.
6. Luxaţia oaselor trunchiului corpului uman –3%.
În literatura medicală contemporană română luxaţia poartă
denumirea articulaţiei în care ea s-a produs: luxaţia umărului,
luxaţia cotului, luxaţia şoldului etc. Desigur, şi prin aceste denumiri
se subînţelege că s-a luxat segmentul osos distal ce formează
articulaţia dată.
Clasificarea luxaţiilor
A. În funcţie de gradul deplasării segmentului luxat:
1) luxaţie completă – extremităţile osoase în această articulaţie
şi-au pierdut completamente contactul suprafeţelor articulare
(fig. 41);
2) luxaţie incompletă – extremităţile osoase şi-au pierdut parţial
contactul suprafeţelor articulare (fig. 42).
În activitatea cotidiană luxaţia completă este numită „luxaţie”,
iar cea incompletă – „subluxaţie”.
Fig. 41. Luxaţie completă de
cap humeral.
94
Fig. 42. Luxaţie incompletă a
extremităţii acromiale a aviculei.