CarteaOrtopedietraumatologie

2. Zona necrozei primare, care cuprinde peretele canalului de
rănire şi ţesuturile neviabile, cu un grad înalt de contaminare.
3. Zona comoţiei moleculare sau a necrozei traumatice secundare,
care ocupă un câmp destul de larg după a doua zonă. Ea este
provocată de lovitura directă şi parietală a proiectilului şi se caracterizează
prin posibila apariţie a focarelor de necroză secundară,
ca urmare a scăderii capacităţii de rezistenţă şi viabilitate a ţesuturilor.
În funcţie de regiunea corpului implicată în traumatism, plăgile
se împart în: craniene, ale feţei, gâtului, membrelor, toracelui,
abdomenului; în funcţie de numărul focarelor, plăgile pot fi unice
sau multiple.
Clasificarea în funcţie de profunzimea rănii:
1) superficiale, situate deasupra fasciilor de înveliş;
2) profunde:
a) la nivelul membrelor:
răni profunde ale ţesuturilor moi cu traumatizarea muşchilor,
vaselor magistrale, tendoanelor, nervilor periferici etc.;
răni profunde prin lezarea oaselor: fracturi deschise;
răni penetrante articulare cu scurgerea lichidului sinovial şi
cu hemoragie;
b) la nivelul cavităţilor naturale (craniană, pleurală, peritoneală);
răni nepenetrante;
răni penetrante simple sau asociate cu leziuni viscerale, ale
vaselor mari din aceste cavităţi.
Clasificarea în funcţie de cât timp a trecut de la accident:
a) răni recente, fără semne evidente de infectare;
b) răni vechi, cu semne clinice de declanşare a procesului
septic.
Evoluţia plăgii
Dezvoltarea modificărilor în plagă este determinată de procesele
locale şi de reacţia generală a organismului. În orice plagă
sunt ţesuturi devitalizate, hemoragii şi limforagii. În afară de
48