CarteaOrtopedietraumatologie

moi mai mult de 2–4 ore ar provoca o necroză locală, cu deschiderea
secundară a focarului. De aceea, în sitiuaţii de acest gen, printr-o
manevră terapeutică, în primul rând se va înlătura luxaţia
piciorului, scoţându-se de sub compresiune ţesuturile moi, apoi, la
câteva zile după depăşirea perioadei de tulburări vasculare locale,
se va realiza o reducere deschisă cu osteosinteza fragmentelor reduse
(fig. 137).
Fig. 137. Osteosinteza astragalului cu şuruburi.
Complicaţii
Imediate: deschiderea focarului de fractură, leziuni vasculonervoase,
necroza ţesuturilor moi.
Tardive: consolidări vicioase, necroză avasculară, artroză.
Fracturile calcaneului
Generalităţi
Calcaneul are o structură osoasă compusă din mai multe sisteme
de travee. La nivel subtalar se delimitează o zonă de minimă
rezistenţă. Aici, de obicei, se produce o înfundare subtalamică.
Calcaneul este format dintr-o corticală, a cărei grosime variază pe
diferite suprafeţe, fiind mai groasă la nivelul talamusului. Talamusul
este un masiv osos compact, de 4–5 mm, opac la razele X. Ultimul
este rezistent, dar, fiind situat pe un ţesut fragil, cedează.
Mecanismul de producere – cădere de la înălţime.
Clasificare
Fracturi talamice:
– fără deplasare;
282