CarteaOrtopedietraumatologie

alterări ale dinamicii articulare.
Factorii sistemici
Vârsta. Deşi incidenţa artrozei creşte în raport cu vârsta, îmbătrânirea
nu întotdeauna este cauza artrozelor: constituenţii şi
proprietăţile biologice ale cartilajului articular nu se modifică substanţial
la înaintarea în vârstă. Şi totuşi, pe parcurs se produc deteriorări
mecanice cu schimbări biochimice, morfologice şi imune
ale articulaţiilor; probabilitatea apariţiei manifestărilor evolutive
ale artrozei rămâne înaltă.
Factorii genetici. În principiu, pentru unele forme de artroză
s-a evidenţiat o influenţă genetică mai mult sau mai puţin importantă.
Este dovedit că incidenţa osteoartritei în unele familii e de 2
ori mai mare.
Pentru artroza articulaţiilor interfalangiene distale (nodulii
Heberden) s-a studiat dependenţa de o anumită genă, care s-ar
comporta ca genă dominantă la sexul feminin şi recesivă la sexul
masculin. Pentru alte forme de artroză – periferică şi a coloanei
vertebrale – ereditarea ar fi de tip poligenic sau recesiv.
Sexul. Influenţa sexului asupra apariţiei şi dezvoltării diverselor
forme de artroză se stabileşte cu greu. De fapt, femeile fac osteoartrită
de 2 ori mai des decât bărbaţii şi nu e stabilit că faptul se
datorează influenţei cromozomilor X sau Y ori structurii hormonale
a fiecărui sex (testosteroni – pentru bărbaţi, estrogeni şi progesteroni
– pentru femei).
Climacteriul la femei este perioada în care apar primele manifestări
de artroză sau se intensifică tulburările legare de ea, aşazisa
„artroză a menopauzei”, din cauza diminuării acţiunii
protectoare a estrogenilor.
Factorul mecanic. Microtraumatismele persistente, ca rezultat
al modului de viaţă şi activităţii profesionale, conduc la degenerarea
secundară a cartilajului şi creşterea presiunii pe porţiuni limitate
ale feţelor articulare şi, în consecinţă, la distrugerea cartilajului
articular. Există o zonă de solicitare, în care cartilajul îşi păstrează
integritatea şi funcţia normală. La un efort fizic, ţesutul
525