CarteaOrtopedietraumatologie

denţe anteroposterioară, cranială şi caudală de inel pelvin. În cazuri
dificile se efectuează şi tomografia computerizată, îndeosebi în
unele forme de fracturi de cotil.
Complicaţiile în fracturile oaselor pelvine
Concomitent cu fracturarea oaselor pelvine sau a unor fragmente
ale acestor oase, pot fi lezate şi alte organe din această regiune
anatomică.
Circa 5% din fracturile oaselor pelvine se pot complica cu
leziuni de vezică urinară şi uretră, ultima fiind mai frecvent traumatizată
decât vezica. Clinic, aceste leziuni se diagnostichează
prin prezenţa hemoragiei din uretră, echimoză perineală. Cateterizarea
vezicii urinare este posibilă doar dacă uretra este intactă.
Vezica urinară poate fi lezată intraperitoneal şi extraperitoneal.
Işuria paradoxală, simptomul Zeldovici pozitiv (evacuarea din
vezică, prin cateter, a unui volum mai mare decât al antisepticului
introdus –200–300 ml), prezenţa datelor clinice cu referire la peritoneu
sunt în favoarea rupturii intraperitoneale a vezicii urinare.
Cistografia cu contrast în 2 incidenţe şi cistoscopia completează
examinările pentru instalarea diagnosticului corect. Tratamentul
acestor leziuni este cel chirurgical.
Traumatizarea intestinelor cu fragmentele oaselor pelvine,
mai frecvent a rectului pelvin şi mai rar a intestinului subţire, care
se diagnostichează destul de dificil. Ea se poate manifesta prin abdomen
acut, semne de peritonită, ce necesită laparoscopie, laparotomie,
atât pentru diagnostic, cât şi pentru tratament.
Fracturile de acetabulum sunt concomitente, destul de frecvent,
cu luxaţia de cap femural, reducerea căreia trebuie efectuaă
de urgenţă cu anestezie generală. În aceste fracturi-luxaţii poate fi
traumatizat şi nervul sciatic (neuropraxie, axonotmesis, neurotmesis),
tratamentul căruia depinde de tipul leziunii.
Asistenţa medicală şi tratamentul fracturilor oaselor pelvine
Asistenţa medicală trebuie să includă:
administrarea anestezicelor;
344