CarteaOrtopedietraumatologie

Metodele imagistice speciale, ca laminografia (tomografia),
CT (tomografia compute rizată), RMN (rezonanţa magnetică nucleară),
sunt indicate în cazurile dificile de diagnosticare, la asocierea
scoliozelor cu clinica de compresiune medulară, radiculopatie,
în momentul aprecierii stării discurilor intervertebrale, în diformităţi
scoliotice congenitale (diastematomielie, anomalii de dez voltare
a măduvei spinării şi canalului rahidian etc.) (fig. 239).
Metodele spondilometrice de evaluare a radiogramelor.
Aprecierea valorii diformităţii scoliotice în plan frontal
Dintre metodele de apreciere a mărimii diformităţii scoliotice
a coloanei vertebrale mai frecvent se foloseşte metoda J. Cobb,
descrisă în 1948, care a popularizat metoda determinării unghiului
diformităţii scoliotice propusă de Lippmann (1935). Conform acestei
metode, unghiul diformităţii scoliotice se formează la intersecţia
perpendicularelor pe liniile drepte, trasate de-a lungul plăcilor terminale,
cranial şi caudal, ale vertebrelor neutre (fig. 240).
După metoda Fergusson (fig. 241), unghiul deformaţiei scoliotice
se formează la intersecţia liniilor trasate care unesc centrul
vertebrelor neutre cu centrul vertebrei apicale.
Fig. 240. Metoda Cobb.
Fig. 241. Metoda Fergusson.
433