CarteaOrtopedietraumatologie

a
b
Fig. 243. a – metoda Nash-Moe; b – metoda Cobb.
Metoda Nash-Moe (1969) (fig. 243a) se bazează pe determinarea
poziţiei proiecţionale a istmului vertebral, comparativ cu partea
laterală a corpului vertebral de partea concavă. Prin mijlocul corpului
vertebral se trasează o linie verticală, urmând ca jumătatea
corpului vertebral, de partea concavă, să fie împărţită în 3 părţi
egale. În torsiunea vertebrală de gradul I determinăm asimetria istmului,
în limita treimii externe. În torsiunele de gradele II şi III,
istmul vertebral se proiectează pe treimile medie şi medială, iar în
cea de gradul IV – pe jumătatea controlaterală a corpului vertebral.
După metoda Cobb (1948) (fig. 243b), torsiunea vertebrală
este determinată de poziţia apofizei spinoase în raport cu părţile
laterale ale corpului vertebral. O metodă de determinare mai exactă
a torsiunii vertebrale este metoda Pedriolle (1979), efectuată cu
ajutorul unui dispozitiv special, numit torsiometru (fig. 244).
Fig. 244. Metoda Pedriolle de determinare a torsiunii corpului vertebral.
435