CarteaOrtopedietraumatologie

intră în suferinţă. În acest context pot apărea şi unele microtraumatisme,
care, inevitabil, conduc la creşterea remodelării în zonele
de cartilaj, subţierea zonelor necalcificate şi modificări tipice de
artroză. Sarcini excesive pot determina microfracturile trabeculelor
subcondrale. Acestea se vindecă prin formare de microcalus şi
prin modelare. Trabeculele remodelate sunt mai rigide şi mai puţin
eficiente în absorbţia şocului articular.
Cartilajul subcondral este foarte rezistent la forţele de forfecare,
dar vulnerabil la compresiuni repetate, de exemplu:
artroze de umăr şi cot la lucrătorii cu ciocanul pneumatic;
artroze de gleznă la balerini;
artroze metacarpofalangiene la boxeri etc.
Traumatismele repetate conduc la creşterea durităţii osului
subcondral, care, la rându-i, determină creşterea uzurii cartilajului
supradiacent.
Obezitatea. Deseori se depistează asocierea obezitate-artroză
(anumite forme – îndeosebi la coloana vertebrală şi genunchi).
Obezitatea are o influenţă negativă asupra articulaţiilor, din
cauza supraîncărcării funcţionale a articulaţiilor portante, deseori
asociată cu alte boli (diabet, dislipidemii etc.).
Factorii endocrini. În acromegalie este frecventă o osteopatie
cu aspect similar artrozei.
Modificările sunt consecinţa unei producţii excesive de hormoni
de creştere. Această hiperproducţie nu apare însă în formele
comune de artroză.
În hipotiroidism, atât primitiv, cât şi secundar, sunt frecvente
în mod special manifestările artrozei în raport cu tulburările metabolismului
cartilajului în contextul carenţei de hormoni tiroidieni.
Factorii dismetabolici. În afară de producerea artropatiei de
tip neurogen, diabetul melitus favorizează apariţia şi agravarea
manifestărilor artrozei, foarte probabil prin interferarea metabolismului
glucidic şi sintezei de glicozaminoglicani.
Dismetabolismele lipidice (hipercolesterolemia, hiper lipoproteinemia
de diverse tipuri) pot, de asemenea, favoriza apariţia ma-
526