CarteaOrtopedietraumatologie

tehnicile complicate de reconstrucţie a ligamentelor. Utilizarea
artroscopiei în defavoarea artrotomiei clasice se datorează traumatismului
minim pe care îl provoacă, perioadei scurte de recuperare,
riscului minim de infecţie, posibilităţii de a efectua intervenţia
atât pe compartimentul extern, cât şi pe cel intern.
LUXAŢIILE TIBIOTALARE
Generalităţi
Luxaţia tibiotalară este o simplă luxaţie a talusului cu întreg
piciorul, fără fracturi concomitente ale maleolelor. Luxându-se,
scheletul rămas întreg provoacă leziuni extinse capsulo-ligamentare.
Prin ruperea lor se dereglează nutriţia astragalului, provocând,
în consecinţă, necroza avasculară a lui. Ieşit de sub furca tibiofibulară,
talusul apasă puternic pielea piciorului, provocând tulburări
circulatorii locale pronunţate, uneori până la necroza pielii cu deschiderea
osului.
Clasificare
1. Luxaţii posterioare (talusul se deplasează înapoia pilonului
tibial).
2. Luxaţii anterioare (talusul se deplasează înaintea pilonului
tibial).
Simptomatologie
Semne probabile: durere şi impotenţă funcţională totală, contururile
achiliene – şterse.
Semne veridice: o diformitate marcantă a articulaţiei talocrurale,
cu poziţionarea anormală a piciorului faţă de axul gambei. La
palpare, în luxaţiile anterioare se determină talusul înaintea tibiei,
iar în cele posterioare maleolele sunt avansate înainte.
Radiografia în două proiecţii concretizează în detalii diagnosticul.
Tratamentul
Reducerea luxaţiei sub anestezie generală, cu centrarea normală
a talusului în furca gambieră. Poziţia redusă este menţinută
prin aplicarea unui bandaj ghipsat pe 4 săptămâni. Iniţial se aplică
297