CarteaOrtopedietraumatologie

Metodele de reflexoterapie au un spectru destul de vast, incluzând:
acupunctură, fizioterapie (curenţi biodinamici, inductoterapie,
fonoforeză, laseroterapie, electrostimulare transcutanată,
electroforeză), masaj, kinetoterapie, helioterapie, aplicaţii cu parafină
şi ozokerită. Ele sunt focusate asupra stimulării proceselor relectorii
de protecţie.
Metodele vertebro-neurologice implică imobilizarea coloanei
vertebrale cu ajutorul ortezelor (cervicostatelor, lombostatelor,
centurilor ortopedice, gulerului Shantz) şi terapiei manuale
(îndreptată spre deblocarea articulaţiilor interapofizare, relaxarea
postizometrică a muşchilor coloanei, înlăturarea redorii
musculare). Metodele de tracţie (tracţie uscată şi subacvatic ă)
contribuie la micşorarea tensiunii intradiscale, la mărirea înălţimii
discului intervertebral, la migrarea în loja maternă a nucleului
pulpos în leziunile incipiente ale inelului fibros şi ligamentului
longitudinal posterior.
Terapia topică se efectuează prin administrarea preparatelor
anestezice (novocaină, lidocaină, trimecaină, xilină), prin blocaje
paravertebrale şi ale zonelor de spasm muscular reflector, ale
focarelor algice de neuroosteofibroză şi prin aplicaţii locale cu
dimexid (2% sol. novocaină cu dimexid, în raport de 2:1), ce au un
efect antiinflamator şi analgezic pronunţat.
Tratamentul chirurgical
Actualmente, în tratamentul chirurgical al osteocondrozelor se
folosesc 6 procedee de bază:
1. Intervenţiile de decompresie posterioară.
2. Intervenţiile de decompresie şi stabilizare posterioară.
3. Operaţiile de decompresie şi stabilizare anterioară.
4. Operaţiile plastice la discul intervertebral.
5. Nucleotomia percutanată (este o tehnică recentă ce rezolvă
prin microaspiraţie decompresia internă a discului, prin evacuarea
mecanică a unei cantităţi mici de material discal; rezultate bune
– în 50%) (fig. 270)
6. Operaţii endoscopice (fig. 271).
463