CarteaOrtopedietraumatologie

a b c d
Fig. 224. Aspecte radiografice în piciorul echino-varus:
a – picior normal în plan antero-posterior; b – picior echino-varus în
plan antero-posterior; c – picior normal în flexie plantară;
d – picior echino-varus în flexie plantară.
Piciorul echino-varus netratat se agravează; odată cu creşterea
deformaţiei, creşte şi rigiditatea ţesuturilor moi.
L. Ombredane (1923) a propus următoarele faze în evoluţia
piciorului echino-varus:
a) faza reductibilităţii complete a deformaţiei – la manevrele
manuale adesea se epuizează după 15 zile de la naştere;
b) faza rigidităţii relative – se caracterizează prin retracţia ţesuturilor
moi, care se opun reducerii; apare după 2–3 săptămâni de
la naştere;
c) faza rigidităţii absolute – apariţia deformaţiilor osoase, care
se opun completamente reducerii.
Tratamentul piciorului echino-varus are scopul de a reduce
complet componentele deformaţiei şi această corectare urmează să
fie confirmată prin radiogramele piciorului.
Imediat după naştere, trebuie început tratamentul deformaţiei,
în faza reductibilităţii complete a acesteia. Sunt propuse diferite
procedee: gimnastică curativă, reducerea manuală a deformaţiei şi
stabilizarea poziţiei obţinute cu ajutorul cizmuliţelor ghipsate, atelelor.
Toate redresările să fie efectuate blând, să se evite corecţia
forţată şi brutală, cu dureri pronunţate. La început, se corectează
supinaţia plantară şi adducţia, apoi şi echinul.
409