CarteaOrtopedietraumatologie

4. Despovărarea articulaţiei prin cârje, baston, tracţie prin
manşon.
Tratamentul chirurgical
Numai tratamentul chirurgical îl poate salva pe bolnav de
dureri pe un termen îndelungat. Sunt 2 grupe de operaţii, în funcţie
de scop.
1. Operaţiile curativ-profilactice – se efectuează până la dezvoltarea
clinică a artrozei sau în stadiul iniţial, când încă se poate
restabili biomecanica articulaţiei în displazia ei, se poate ameliora
microcirculaţia, se poate lichida deplasarea fragmentelor şi restabili
axa în consolidarea incorectă a fracturilor:
osteotomiile extraarticulare de corecţie în displaziile evidente;
osteotomiile subtrohanteriene de valgizare, varizare, de
derotaţie; operaţiile supraacetabulare de reconstrucţie;
operaţiile de lichidare a hiperpresiunii în articulaţie (operaţia
Voss);
ablaţia din capul femural a ţesutului necrotizat osos prin
rezecţie segmentară sau din canalul format extraarticular prin col,
trohanter şi completarea defectelor cu transplant osos sau cu implanturi
din ceramică.
2. Operaţiile curative pot fi clasificate în 2 grupe: paliative şi
patogenetice. Ele au de rezolvat trei scopuri: reducerea durerilor,
majorarea amplitudinii de mişcări şi stoparea procesului degenerativ
în articulaţie.
a.Operaţia Voss de detenţă musculară prin secţionarea marelui
trohanter, tractului ilios tibial şi a muşchilor adductori sau varianta
Cordier, care le asociază cu secţionarea muşchiului iliopsoas.
b. Osteotomia intertrohanteriană, argumentată biomecanic de
Pawwels. El a demonstrat posibilitatea optimizării corelaţiei capului
femural şi cotilului, schimbarea zonelor supraîmpovărate, scoaterea
de sub povară a zonei deteriorate (fig. 324).
555