CarteaOrtopedietraumatologie

Se manifestă prin durere, tumefacţie, deformare şi impotenţă
funcţională a mâinii. Traiectul de fractură poate fi transversal,
oblic, cu linie scurtă sau lungă, cominutiv.
În fracturile diafizei sau de col al metacarpienelor unghiul
deplasării este deschis anterior (palmar, volar).
Tratamentul ortopedic constă în reducerea fragmentelor, fixarea
transcutanată cu broşe şi imobilizare ghipsată de 4 săptămâni.
Tratamentul chirurgical este indicat în reducerea ortopedică
insuficientă. După reducerea deschisă se efectuează osteosinteze
cu broşe, şuruburi, plăci cu şuruburi. Controlul radiografic se face
până la 4 săptămâni şi se continuă cu tratament fizioterapeutic.
FRACTURILE FALANGELOR DEGETELOR MÂINII
Fracturile falangelor se depistează des (5% din totalul fracturilor).
În majoritatea cazurilor, ele se produc prin acţiune directă –
căderea unei greutăţi pe mână, lovituri puternice de un corp dur,
răsuciri forţate, agresiuni etc. Foarte frecvent se depistează fracturi
deschise ale falangelor, cu lezarea tendoanelor, nervilor, ţesuturilor
moi, produse de diferite mecanisme rotatorii la locul de muncă
sau la domiciliu.
Examenul local arată un deget tumefiat, dureros; uneori nu
funcţionează nici degetele învecinate. Prezenţa excoriaţiilor, edemului
şi a presiunii locale (la palpare) ne va ajuta să depistăm sediul
leziunii.
Mişcările anormale şi crepitaţia oaselor nu trebuie căutate în
mod deosebit, pentru a nu provoca dureri adăugătoare şi creşterea
edemului, însă examinarea mişcărilor de flexie şi extensie în segmentul
respectiv rămâne un semn clinic important. Diagnosticul se
determină după studierea radiogramelor în două incidenţe (fig.
114).
Fracturile falangelor proximale apar în urma acţiunii unor forţe
puternice, cel mai frecvent aplicate din partea dorsală. Deplasarea
fragmentelor are loc într-un mod tipic – angularea fragmente-
236