CarteaOrtopedietraumatologie

substituenţi ai sângelui cu destinaţie detoxică ( hemodeză,
polideză etc.);
hemosorbţia;
imunomodulatoare (T-activin, timalin etc.).
Componentele enumerate (şi altele) constituie volumul pentru
perfuzie–transfuzie, care se determină în funcţie de gradul şocului
traumatic.
S-a constatat că volumul soluţiilor antişoc în tratamentul şocului
de gradul I este, în medie, de 1,5–2 litri şi se introduce prin
perfuzia soluţiilor coloidale şi cristaloide în raport de 1:1, cu o
viteză de 200 ml/oră.
În şocul de gradul II trebuie introdus, prin perfuzie sau transfuzie,
un volum de 2–2,5 litri, în componenţa căruia sângele, soluţiile
coloidale şi cele cristaloide vor fi în raport de 2:1:2, cu o viteză
medie de 300 ml/oră.
În tratamentul şocului de gradul III, volumul soluţiilor antişoc
trebuie să fie, în medie, de 6 litri, în raport egal 1:1:1, cu o viteză
de 600 ml/oră, îndeosebi în primele 3 ore, adesea şi prin jet.
Bolnavilor în stare de şoc le sunt contraindicate manipulaţiile,
intervenţiile chirugicale, în afară de cele cu destinaţie antişoc:
1) hemostază definitivă în hemoragiile interne:
în cavitatea abdominală (lapa rotomia, constatarea organelor
lezate);
în cavitatea toracică (toracotomie şi hemostază sau drenare
după evacuarea din cavitatea pleurală);
2) trepanaţia sau trefinaţia craniană în hematoame intracraniene
cu acumulare rapidă;
3) reparaţia chirurgicală a vaselor sangvine magistrale periferice
lezate (plastie, şuntare, ligatură, protezare etc.);
4) reducerea atraumatică sub anestezie generală a luxaţiilor în
articulaţiile mari ale locomotorului.
Medicul generalist (oficiul medicilor de familie, în policlinici,
echipele de urgenţă, în secţiile de internare etc.) este obligat să le
acorde bolnavilor în stare de şoc traumatic următoarele componente
ale terapiei antişoc:
152