CarteaOrtopedietraumatologie

Tratamentul adecvat şi potenţialul organismului permit ca
volumul sângelui circulant să se restabilească spre finalul primei
săptămâni după traumatizare.
Cele mai evidente manifestări ale dereglărilor cardiovasculare
au loc în primele ore şi zile ale maladiei traumatice. Ele corelează
direct proporţional cu gradul de politraumatizare, gradul şocului
traumatic, gravitatea hemoragiei. În cazurile cu o evoluţie benignă,
normalizarea funcţiei cardiace revine la normă, începând cu
ziua a 3-a–a 7-a, iar în evoluţie cu prezenţa complicaţiilor se pot
declanşa diverse variante şi schimbări în hemodinamică.
Schimburile de gaze în maladia traumatică
În traumatismele grave, dereglări ale schimburilor de gaze
pot avea loc la orice nivel al sistemului respectiv: în organele aparatului
respirator, sânge, circulaţia sangvină, la nivel tisular, adică
intervin schimbări patologice ce au loc pe tot lanţul „pulmoni–sânge–ţesuturi”,
fiind înregistrate cca 56,3–61,3% bolnavi cu traumatisme
mecanice grave (N. A. Kustov, 1984, I. Dereabin şi alţii,
1987).
Insuficienţa pulmonară acută provoacă, treptat, dezvoltarea
hipoxemiei arteriale. Eliminarea CO 2 la bolnavii cu traumatisme
rămâne, de regulă, la nivel normal, doar uneori creşte din contul
hiperventilaţiei.
Cauzele de bază ale hipoxemiei arteriale sunt: hipoventilarea
alveolară, dereglarea proceselor la nivelul alveolo-capilar, şuntarea
venoasă intrapulmonară, dereglările difuzionale în pulmoni.
Odată cu diminuarea concentraţiei albuminei în sânge, se creează
condiţii optime pentru declanşarea edemului interstiţial pulmonar,
cu formarea „pulmonului în şoc”, cu sindromul de dereglări
pulmonare: tahipnee şi hiperpnee, tahicardie, apariţia ralurilor
umede la auscultaţie, care au loc cel mai frecvent pe parcursul
zilei a 2-a a maladiei traumatice.
După traumatismele grave survin schimbări în funcţia sângelui
de a transporta oxigenul, din cauza anemiei, staza şi agregarea
133