CarteaOrtopedietraumatologie

Fig. 2. Axa membrului toracic:
a – normală; b – deviere în
valgus; c – deviere în varus.
Cu falanga distală a degetului II poate fi palpat focarul dureros,
proeminent faţă de sectoarele învecinate (olecranul – în luxaţiile
posterioare de oase antebraţ; apofiza spinală – în fracturile tasate
de corp vertebral şi altele).
Apăsând cu un deget pe focarul unei tumefieri, timp de 10 secunde,
vom constata formarea unei amprente, semn ce poate fi utilizat
în diagnosticarea patologiei care a cauzat această edemaţiere
(proces inflamator, stază venoasă, fractură, patologie cardiacă, renală
etc.).
Auscultaţia în ortopedie şi traumatologie este utilizată rar.
Prin auscultaţie pot fi determinate unele fragmente în articulaţii,
cauzate de procese degenarativ-distrofice.
Cu stetofonendoscopul pot fi determinate unele sunete în articulaţiile
discongruente, mai des la copii.
Antropometria include efectuarea măsurătorilor membrelor,
segmentelor lor între proeminenţele osoase fixe, luate drept puncte
de reper. Diformităţile membrelor sunt determinate în comparaţie
cu dimensiunile, axa membrului controlateral sănătos. Măsurările
se efectuează cu un centimetru de croitorie.
Axa membrului toracic în
normă trece prin centrul capului
humeral, capiţelul humeral, capul
osului radial şi procesul stiloid
al osului ulnar. Dereglarea
axei sub un unghi spre lateral de
la osul normal este caracteristică
unei deformări în valgus, iar dacă
acest unghi este deschis spre
mediu – diformitatea este în varus
(fig. 2).
Lungimea membrului toracic se măsoară astfel: de la acromion
până la epicondilul lateral sau de la epitrohlea până la stiloida
radială sau cubitală.
25