CarteaOrtopedietraumatologie

În cazurile complicate şi fără rezultat funcţional pozitiv, după
4 luni se recomandă efectuarea tenolizei flexorilor operaţi (suturaţi)
şi începerea imediată a mişcărilor active ale degetelor.
Leziunile tendoanelor extensoare ale degetelor mâinii
Leziunile tendoanelor extensoare ale degetelor mâinii sunt
mai favorabile decât cele ale flexorilor, având în vedere rezultatul
funcţional. Mecanismul de producere prin plăgi tăiate, rupte, contuzionate.
Semnele clinice sunt în raport cu nivelul tendoanelor
secţionate şi se manifestă prin dereglarea funcţiei de extensie a
degetului traumatizat.
Tendoanele extensoare nu-s acoperite cu teci sinoviale, decât
la nivelul ligamentului carpian posterior. Numeroasele structuri
aponevrotice, care unesc tendoanele pe suprafaţa dorsală a mâinii
între ele, sunt favorabile, pentru că nu permit retracţia capetelor
extensorilor după lezarea lor. La nivelul degetului, tendonul formează
un aparat extensor foarte complicat şi secţiunea lui nu permite
deplasarea capetelor extensorului lezat.
Cele mai frecvente leziuni ale aparatului extensor la nivelul
degetului sunt leziunile articulaţiei interfalangiene distale prin
ruperea tendonului în locul de inserţie – baza falangei distale. Mai
rar se întâlnesc leziunile tendonului prin smulgerea unui fragment
din baza falangei. Din această cauză, se recomandă o examinare
radiografică a degetului traumatizat. În ambele traumatisme, falanga
distală, la examinare, se află în poziţie de flexie, articulaţia este
mărită din cauza hemartrozei, traumatismelor adăugătoare ale
falangei, care nu coincid cu mişcările falangelor distale ale degetelor
sănătoase.
Tratamentul în leziunile proaspete este ortopedic. Sub anestezie
locală cu sol. lidocaină 2% – 2 ml se efectuează artrosinteza
interfalangiană cu o broşă Khirshner, pe 3–4 săptămâni.
Leziunile aparatului extensor la nivelul articulaţiei interfalangiene
proximale sunt mai rare şi clinic se prezintă prin deformarea
60