CarteaOrtopedietraumatologie

Capitolul V. TUMORILE OSOASE
GENERALITĂŢI
Tumorile osoase primare se identifică frecvent. Despre acest
fenomen aflăm din literatura de specialitate, dar îl cunoaştem şi
din experienţa noastră personală de mai mult de 40 ani (peste 2000
de bolnavi operaţi). De menţionat că această patologie osteoarticulară,
spre deosebire de oncologia somatică, ce predomină la vârstnici,
afectează copiii şi persoanele tinere de până la 40 de ani, iar
după 50 de ani se depistează rar – cca 2,5–3% din numărul total de
tumori la oase. Altă particularitate a tumorilor osoase este că ele,
de regulă, se dezvoltă în ţesutul spongios, bogat în măduvă roşie
bine vascularizată, cu un potenţial metabolic înalt, preponderent în
metaepifize. Mai rar afectează ţesutul osos cortical. În majoritatea
cazurilor, sunt afectate femurul, humerusul, oasele gambei (cca
74%), mai rar – oasele antebraţului, oasele tubulare ale mâinii şi
piciorului, oasele bazinului, vertebrele. Luând în considerare că
scheletul osos al omului este alcătuit din 204–207 oase, tragem
concluzia că afectarea multor formaţiuni osoase rămâne în raza
cazuisticii.
Subliniem că această patologie osteoarticulară, în majoritatea
cazurilor, este localizată în regiunile supuse unor mari eforturi
funcţional şi fizic: epimetafiza distală a femurului, epimetafiza
proximală a humerusului etc.; cu alte cuvinte, în regiunea articulaţiilor
mari: genunchiului (fig. 296), scapulohumerală, coxofemurală,
pumnului, cotului, gleznei.
Procesele tumorale benigne progresează lent, deseori cu o simptomatică
ştearsă ori chiar asimptomatic (cu excepţia condroblastomului
şi osteomului osteoid). Au delimitări bine determinate şi
conturate. Apariţia şi intensificarea durerilor, evoluţia tumefacţiei,
fracturile patologice sunt semne de avansare pronunţată a tumorii,
nu rareori şi a malignizării.
499