CarteaOrtopedietraumatologie

Capitolul I. MALFORMAŢIILE ŞI DIFORMITĂŢILE CONGENI-
TALE ALE APARATULUI LOCOMOTOR
În perioada dezvoltării embrionare pot surveni unele anomalii
în formarea organelor, regiunilor anatomice, inclusiv a aparatului
locomotor, care la naştere sau în perioada neonatală se evidenţiază
ca malformaţii congenitale. Frecvenţa lor este, în medie, de 3–
3,5%. Cauzele apariţiei lor nu întotdeauna sunt cunoscute şi studiate.
Factorii ce provoacă malformaţii pot fi clasificaţi în exogeni,
endogeni şi genetici.
Factorii exogeni sunt incriminaţi prin acţiunea agenţilor fizici
(factorul termic, radioactiv), chimici în dezvoltarea embrionului,
apoi prin dereglările metabolice din organismul mamei, care pot
avea drept urmare diverse anomalii.
Acţiunea agenţilor chimici poate favoriza diverse anomalii.
Este bine cunoscută acţiunea teratogenă a alcoolului, a unor medicamente
(somnifere, sulfanilamide).
Bolile infecţioase, cauzate de unele maladii parazitare (toxo -
plasmoza), virale (gripa, rubeola, parotita etc.) , pot provoca malformaţii
ale aparatului locomotor (paralizii spastice, picior strâmb
etc.).
Şi factorul alimentar poate avea unele acţiuni nefavorabile în
dezvoltarea aparatului locomotor al fătului. Hipoproteinemia, insuficienţa
sărurilor de calciu, fosfor, fier, iod favorizează naşterea
copiilor cu diverse vicii.
Factorii endogeni pot fi unele patologii ale uterului (infantil,
mioame, polipi, endo- şi miometrite şi altele), toxicoza, mai ales
în prima perioadă a gravidităţii.
Maladiile mamei de asemenea pot cauza malformaţii ale locomotorului
fătului, având drept cauză dereglările circulaţiei sangvine
a uterului şi fătului în hipertensiune arterială, viciile cardiace
reumatismale, maladiile metabolice, hormonale (diabet zaharat),
388