CarteaOrtopedietraumatologie

pregătire a cadrelor medicale, au acumulat cunoştinţe în patologia
aparatului locomotor.
Ambroise Pare (1510–1590) din Paris a inventat multe metode,
procedee chirurgicale, inclusiv referitoare la aparatul locomotor
(în amputarea segmentelor, în deformaţiile coloanei vertebrale);
a studiat piciorul strâmb, scolioza; a utilizat încălţămintea ortopedică,
aparate, proteze, noi instrumente medicale şi multe altele.
P. Pott (1714 –1788) din Londra şi-a consacrat studiile şi
propria experienţă tuberculozei vertebrale, care îi poartă numele –
morbul Pott (spondilita tuberculoasă). Tot el descrie o fractură
bimaleolară (fractura Pott), concomitentă cu marginea anterioară
sau posterioară a pilonului cu deplasare.
În 1783, Park descrie o metodă nouă de tratament – rezecţia
articulară (îndeosebi la genunchi), care îi poartă numele şi se utilizează
până în prezent.
În 1784, Lorenz efectuează pentru prima dată tenotomia tendonului
ahilian, iar în 1816 Delpeche aplică această tenotomie transcutanat.
William Jahn Little (1810–1894), în 1853, descrie o patologie
specifică la copii – paralizia spastică, care îi poartă numele.
Guillanme Dupuytren (1777 –1835) a îmbogăţit ortopedia cu
descrierea unei frecvente patologii a mâinii – contractura aponevrotică
a degetelor, care-i poartă numele; o fractură maleolară, care
şi la momentul actual este bine cunoscută drept fractura Dupuytren,
a completat studiile luxaţiei congenitale de şold etc.
În dezvoltarea ortopediei în Rusia, o importanţă deosebită a
avut activitatea lui E.O. Muhin (1766–1850), care, prin publicarea
lucrării sale „Începuturile ştiinţei despre reducerea fracturilor”, a
pus bazele chirurgiei aparatului locomotor.
În dezvoltarea ortopediei şi traumatologiei, un rol însemnat au
avut unele descoperiri, care au determinat ulterior detaşarea ei de
chirurgia generală. Printre acestea pot fi enumerate:
1. Antonius Marthysen, în 1852, publică o monografie despre
pansamentele ghipsate în diverse patologii traumatice şi ortopedice
ale aparatului locomotor, iar Nicolai Pirogov, în 1853, utilizea-
16