CarteaOrtopedietraumatologie

Dezechilibrul dintre grupele musculare supinatorii–adductoare
şi pronatoare–abductoare explică recidivele survenite în unele
cazuri, după tratamentele ortopedice sau chirurgicale, chiar şi
executate corect.
Musculatura gambei este atrofiată, iar tegumentele pe partea
laterală a piciorului sunt îngroşate, formând calozităţi sau burse
seroase.
Cauzele apariţiei piciorului echino-varus nu sunt elucidate
complet. Max Böhm consideră că geneza patologiei este stoparea
dezvoltării acestuia în perioada embrionară. Pierre Lombard este
de părerea că piciorul echino-varus este cauzat de dezechilibrul
dintre grupele de muşchi ce stabilizează piciorul.
Muşchii ce produc echinul (tr icepsul sural), supinaţia (muş -
chii gambei) şi adducţia (muşchii lojei interne a piciorului) sunt
hipertonici, în timp ce extensorii degetelor şi peronierii sunt hipotonici.
Acest dezechilibru al musculaturii gambei este de origine
centrală.
Diagnosticul se stabileşte relativ uşor. La inspecţie, poziţia
piciorului este caracteristică pentru această deformaţie. Se depistează
următoarele semne:
adducţia piciorului în raport cu axa gambei şi adducţia
antepiciorului faţă de retropicior (fig. 223, a): în normă, axa
gambei corespunde cu axa piciorului, iar axa retropiciorului – cu
axa antepiciorului; în caz de adducţie a piciorului, axa gambei şi a
piciorului formează un unghi deschis înăuntru, axa retropiciorului
formează un unghi cu axa antepiciorului;
supinaţia: piciorul se sprijină pe marginea externă, iar marginea
internă a lui este deplasată în sus (fig. 223, b);
echinul sau flexia plantară: călcâiul este deplasat în sus,
antepiciorul – în jos, spijinul se efectuează pe antepicior.
Odată cu începerea spijinului pe plantă, supinaţia şi adducţia
se accentuează. Când copilul începe să meargă, apare treptat rotaţia
internă a gambei.
407