CarteaOrtopedietraumatologie

Capitolul IV. COASTELE CERVICALE
Coastele cervicale (fig. 295) sunt o anomalie a dezvoltării oaselor
scheletului şi se depistează relativ rar, preponderent la persoanele
de sex feminin; de regulă, la nivelul vertebrei a VII-a cervicale.
Ca structură anatomică, ele pot fi complete (au cap, gât, tubercul
şi articulează cu corpul şi apofiza transversală a vertebrei
corespunzătoare) şi incomplete (lipsite de cap şi gât, se unesc cu
apofiza transversală în sindesmoză sau prin articulaţie). În funcţie
de modul dezvoltării, coastele pot fi de patru tipuri (grade): I – corespund
dimensiunilor apofizei transversale vertebrale; II – cu prelungire
de 4–5 cm; III – apar ca nişte coaste neveritabile, unite de
prima coastă sau de stern printr-un cordon fibros; IV – sunt de forma
unor coaste mai voluminoase, având, în majoritatea cazurilor
pe traiect, deasupra sinostozei osoase cu coasta I, o neoarticulaţie.
Fig. 295. Coaste cervicale.
Studiind fluorogramele a 28 mii de persoane, F. Fişkin a depistat
coaste cervicale în 45 (0,16%) de cazuri – 38 femei şi 7 bărbaţi;
localizate în dreapta – 24 de cazuri; în stânga – 13; bilateral –
8. De remarcat că manifestarea clinică apare numai la 10% din
purtătorii acestei anomalii, în special la vârsta de 18–30 de ani,
sindromul fiind produs de osificarea cartilajului coastelor cervica-
496